matraguna, doamna buna

Joia asta, la NEC, Andrei Oisteanu tine o conferinta despre religie si narcotice.

Andrei Oişteanu va prezenta cele mai vechi atestări arheologice şi documentare (Herodot) privind folosirea în scopuri religioase şi rituale a unor plante psihotrope (de regulă, cannabis) de către traci şi sciţi. Strabon aminteşte de preoţii traci kapnobatai („umblători prin fum“) pe care Mircea Eliade i-a considerat a fi un fel de şamani „care întrebuinţau fumul de cânepă pentru a provoca transele extatice“.

Pe mine ma intereseaza in mod deosebit partea urmatoare:

Andrei Oişteanu va prezenta de asemenea modul în care unele narcotice sunt folosite în cadrul folclorului religios din spaţiul românesc: plante afrodiziace şi de urzire magică a mirelui (mătrăguna), ciuperci halucinogene folosite de vrăjitoare (muscariţa), plante narcotice pentru „prăjitura morţilor“ (cânepă, mac).

continue reading...

din bonn

disclaimer:

continue reading...

funny, guyz

... si making of, ca e funny:

continue reading...

la sfarsit de anim'est

(google ma anunta despre blogul meu propriu si personal: this page is in romanian. - mirare, stupoare. - da, ma, stiu, me lame! ce naiba sa fac, nu m-am nascut si eu in elvetia, mama ma-sii!)

s-a terminat anim'est, iar aseara am vazut filmuletele premiate, doua ore de filmulete premiate insemnand in capul meu un singur lucru: s-au dat muuulte premii, rait??

bine, am retinut si remarcat:

* un filmulet cu un baiat facut dupa chipul si asemanarea lui pete doherty, never drive a car when you're dead, un melanj absolut simpatic de personaje spooky si intamplari absurde, un fel de familia adams emo in viziunea unui tim burton neamt.

* un videoclip cu animatiile lui plympton, rulz.

* o animatie simpatica, post!, despre un postas care fluiera obsedant pe strazile unui satuc, ale unei mici insule de bucurie naiva. bucuria vine de la el, asa ca el e un fel de inger pazitor al locului. ("locul" e un sat ce calareste stingher o mare de fum si pucioasa, lumea adevarata. lumea adevarata, care va sa zica, e lumea in care postasii NU inventeaza scrisori superbe pentru un pic de fericire in plus.)

* marele castigator, fantoma de la cinema, foloseste cateva artificii interesante. mi-a placut pentru ca nu se ia in serios. e important, mai ales intr-o animatie, sa spui lucruri intr-un fel inedit si sa te joci. e un joc, un vis absurd, un pic kafkian, un pic epsteinian, o bufonerie poate, nici nu pretinzi la sfarsit ca ai pus degetul pe adevar.

a fost un festival la care s-a intamplat, deopotriva, sa ma asez la o coada de 100 de persoane sau sa nu mai prind bilet la o proiectie. concluzie?

it was a good one.

continue reading...

zile frumoase

....... am locuit in padure si n-am auzit decat pasari.....

continue reading...

Kafka si Yorke, something old and something new: Praga

Praga e schimbatoare si surprinzatoare; intre doua colturi cunoscute de case, intre doua balcoane indelung admirate, asteapta intotdeauna un detaliu care ti-a scapat prima data, a doua sau a treia.

Praga are lebede si rate, are barci, barcute si vapoare, Praga are castele, palate si statui, carciumi si restaurante poleite, Praga e un turn Babel modern, in care iti lasi sufletul, sa-l culegi data viitoare.

Praga il are pe Kafka si pentru unii Kafka e peste tot.

Praga are cupluri de indragostiti care fug de cetele agresive de americani si italieni cu ghizi antipatici. Praga e locul in care n-ai vazut niciodata tot ce era de vazut.

Doua intamplari.

Plimbarea prin lumea lui Kafka, dragul de el, descoperit strat cu strat la fiecare intalnire, el care, ca si orasul lui, pastreaza mereu secrete, alte si alte secrete. Kafka a lasat peste Praga un fel de ameteala, un fel de tulburare vecina cu nebunia, care te loveste in moalele capului mai ales atunci cand iesi din intuneric catre lumina.

Al doilea lucru a fost un concert senzorial pana in maduva oaselor, bazat pe nimic altceva decat pe senzatii si calatorii, un show fara show, o comunicare fara clisee si fraze stereo.tip. Music, pure music si o voce care curge. Un domn senzual care nu arunca artificii peste lume, dar e un fel de gifted magician si care stie, la naiba, cum sa conduca o nava spatiala intr-un megatrip cu piane si neoane. Fucking shit... Dupa aia ramai fara cuvinte si iti mesteci in tacere senzatiile, fara sa zici chestii stereo.tip. Ca si cum cele mai misto chestii din lume n-ar incapea in cuvinte. Pai nici nu-ncap. De-aia am de sortat vreo 700 de .... cum le zicea? fotografii.

continue reading...

vacanta

Praga trebuie ca mai are lucruri sa-mi arate. Maine dimineata ne vom revedea, ea gatita de vara asa cum n-am mai vazut-o, eu tunsa baieteste, asa cum nu m-a mai vazut. In plus, eu nu i-am vazut nici pe baietii de la Radiohead si nici Praga nu i-a mai vazut niciodata. Si pentru ca avem atat de multe lucruri sa ne povestim si sa ne aratam, si pentru ca ne era dor, si pentru ca el nu a vazut niciodata Praga iar eu nu i-am vazut pe baietii talentati, ar trebui sa fie o aventura delicioasa. Pentru ca, uite, chiar si Praga mai avea ceva de descoperit. There's a first for us all, somewhere...
Vacanta...

continue reading...

diseara-i plecarea in insula mea

...plecam la mare, in prima calatorie din lume. :)
sper sa nu fie soare de speriat pieile albe, nescoase la soare.
si sa traim trei zile intr-o ravaseala fara ceas.

continue reading...

Sirnaville

Am vazut un proiect super bestial, care tocmai se coace. O sa avem un festival simpatic langa Sirna, festivalul se numeste Sirnaville si e asa de colorat ca imi vine sa ma mut deja acolo cu cortul, sa-l astept. O sa fie o gramada de activitati, concerte (pe 3 scene), workshopuri, o sa ne dam cu balonul cu aer cald, o sa facem bungee, o sa invatam sa pictam, o sa mancam bun si o sa stam sa povestim in cortul de lounge.

Pana cand dau oamenii drumul la spoturi and stuff si puteti vedea si afisele prin oras, va spun doar atat: 14-16 august, don't make other plans....

continue reading...

la vama se da cu jula la marea arta

celui care mi-a furat geanta din cortul turcoaz in uichendul ce s-a terminat, am sa-i comunic doua lucruri:

- imi pare rau ca in geanta nu s-au gasit decat o carte, o revista de cinema, 3 pachete de tigari si unul de orbit; e drept ca e induiosator sa gasesti o carte minunata, dar poate astepta un scriitor ceva mai celebru;

- daca a apucat sa treaca de pagina 70, mi-ar placea mult de tot sa stiu daca Yaarah ramane cu Arie sau ce se mai intampla.

ah, deisgur, ii multumesc ca a parasit geanta goala pe malul marii, pen' ca era cado. sunt profund impresionata ca a pastrat cartea si revista, sper ca si tigarile sa fi fost pe gustul sau. guma am gasit-o, multumesc mult, dar mi s-a parut potential sarata si am lasat-o acolo.

continue reading...

Post TIFF

Prolog: Cand ajungi la Cluj la 6 dimineata, nu-ti mai arde de amor cu orasul. Am avut aceeasi reactie de respingere ca prima data, fara sa-mi fi propus vreo atitudine critica. OK, nu imi place Clujul, mi se pare un oras urat, colorat infiorator, cu niste cladiri ex-dragute colorate acum in roz bombon, verde praz, galben pui sau oranj turbat. Ah, chiar m-a lovit chestia asta! Nu ma omor nici dupa clujeni si dupa atitudinea lor extra-mega-chill. Cateodata e nevoie de oameni hiperactivi, mai ales cand astepti un meniu la restaurant si o lingura pentru ciorba.

Filmele: Lucatoni ma pregatise pentru Politist, adjectiv ca pentru un film static, cu cadre luuuuungi, genial. Citisem deja scenariul, insa uitasem finalul. Probabil ca finalul nu m-a lovit in scris asa cum m-a lovit dupa ce am trait filmul si mi-am apropiat personajul. As fi vrut atunci, cand a inceput sa curga genericul de final, ca Porumboiu sa nu fi ofert solutia, sa fi lasat spectatorul sa rezolve dilema morala a personajului, dupa cum il simtise fiecare, apropiindu-se mai mult sau mai putin, crezand sau nu in discernamantul sau in pasiunea lui. Citind a doua zi un interviu cu el in AperiTIFF, am inteles versiunea lui si am acceptat conventia atitudinii decente, mijlocii, a anti-exceptionalului, a filmului despre un om obisnuit. : Din 100 de oameni, unul singur n-ar fi facut flagrantul. Filmul meu e despre ceilalti 99.

Am vazut Anticristul lui von Trier, cu care am experimentat o relatie de love&hate exceptionala, in fine. Nimic nu te lasa fara reactie in filmul ala, si chiar si atunci cand razi, e un ras nervos, ca eliberarea unei tesiuni cu care nu stii ce sa mai faci. Inceputul mi-a placut teribil, sfarsitul mi s-a parut un delir fara cap si coada, un amalgam de senzatii, trairi, elemente mistice, psihologice, violenta, furie, subtil si grotesc in care m-am pierdut exact asa cum te pierzi inr-un vis fara sens, total dement, furios si apasator. Si totusi, asa cum un cosmar de neinteles iti curata un pic creierul, asa si filmul asta o fi exorcizat o parte din demonii lui sau ai nostri.

Mi-a placut foarte mult Hunger (Foamea), un film foarte dur vizual, despre viata catorva membri IRA in inchisoare. Pentru un film atat de violent, are o sensibilitate ascunsa in cateva scene frumoase (cum e scena soldatului care sta ascuns in spatele zidului si plange) care pe mine m-au doborat.

Castigatorul mareui premiu, Nord, nu putea sa nu-mi placa. Seamana atat de mult cu Straight story, unul dintre filmele mele preferate, incat l-am simtit foarte aproape. In plus, nu e usor pentru un film filmat intre zapezi sa transmita atat de multa caldura, sa vorbeasca atat de neafectat despre apropiere, despre povesti, despre intalniri simple. OK, imi plac filmele curate despre povesti simple, incantator de simple.

Petrecerile: Hmmm, hmmm, n-oi fi eu mare amatoare de petreceri. Si asta e! Nu pot sa dansez pe Suie Paparude, sorry. Nici pe muzica tiganeasca. Si nu ma omor dupa aglomerarile umane eterogene, pitzy&fancy. Dar au fost si momente funny, simpatice.

Oamenii: Anamaria Marinca e absolut bestiala, m-am indragostit de ea iremediabil. Radu Muntean a fost de departe cel mai amuzant personaj. Porumboiu e intotdeauna super dulce si inconjurat de o camarilla simpatica. Vasluianu joaca fotbal binisor si, ca orice fotbalist celebru, are o gagica mistoaca. Leo e megaamuzant, iar imitandu-l pe Dorel Visan in honorem Dan Pita e fermecator.

Epilog: TIFF vine la Bucuresti, la MTzR plus others, cu cateva proiectii speciale, al caror program nu e pe link-ul unde credeam eu :))) (tnx, Raul & Luca!)

Masha nu pricepe deloc ce e ala TIFF si de ce n-am strigat dupa ajutor cand m-a rapit.

Later edit: courtesy of Leo, am primit si cateva poze. let's see....

continue reading...

Via TIFF

Deci gata. Au trecut zilele ca melcii si a venit timpul. Maine plecam la TIFF. Avem asa: loc la cusete (pentru prima oara in viata - eu), bagaje, camera la pensiune centrala, acreditari (ei) si voie buna (mai ales eu). L-am batut la cap pe Luca in ultimele doua saptamani, nu stiu cum m-a suportat saracu'!! Plecam la TIFF, plecam la TIFF pana a devenit imun. Adica de cateva zile imi raspunde numai asa: Mhmmm....

Mai sunt cateva ore. Mhmmm.....

continue reading...

Oltenisme

Matei rade cu lacrimi, i se risipesc la coltul ochilor in baltutze luminoase. Motivul? O discutie despre olteni, cu olteanca de Georgiana si noi ceilalti. Ca le povesteam eu cum am aflat un cuvant de a carui existenta habar n-aveam. Colega mea Cristina, olteanca si ea, mi-a zis ca a aruncat niste paine ca e sfoegita. Georgiana imi primeste povestea cu condescendenta. Socul ei cultural a fost mai mare ca al meu.

In scoala generala, gramatica, timpurile verbelor, perfectul simplu. Georgiana afla ca perfectul simplu se foloseste in vorbirea curenta numai in zona Olteniei. Cum adica? Cum, cum adica? zice profesoara. Adica nu inteleg. Ailalti, aia din Bucuresti, din Timisoara, din Iasi, cum zic ei cand vor sa zica ceva? Cum zic ei "Fusei pana la magazin"????

:)))) rasete, condescendentza goes back....

continue reading...

Bucuresti-Varna, Pobiti Kamani - 2 Mai

Padurea de Piatra de langa Varna.

Ofrande.

Plaja din 2 Mai sambata, pe la pranz.

L-am cunoscut pe Happy, care are stofa de vedeta.

Vama Veche a fost macelarita. E la terapie intensiva acum, as zice. Sper sa isi linga ranile pan la vara si sa-l atace pe Mircea Toma cu pietre cand l-o vedea.

continue reading...

Urbane

E inflatie de evenimente culturale in Bucuresti. Nu mai stii la ce festival de film sa mergi, mai ales daca fiecare se desfasoara in 7 sali diferite. Nu mai stii la ce petrecere, la ce concert. Acum doi ani niste amici mi se plangeau ca in Bucuresti nu se intampla nimic, ca la Londraaaa..... si la Berliiiin....

Uite, ca se intampla. Vineri seara a fost Future Shorts, dupa care eu m-am delectat cu TRG si MC Bean. Sambata iar club, iar filme, de data asta Festivalul de Film Documentar. Dupa care tur prin oras: Control, Traian 42, Ota. Unde sa te opresti? Ne-am plimbat cu masina, intr-o noapte bucuresteana cu umor si parfum de primavara. Imi place Bucurestiul in noptile de sambata, mai ales cand prietenii mei au chef de plimbari intre cluburi.

Lucatoni ma anunta azi, dupa doua documentare, ca urmeaza B-est. De luni, alte filme, alte distractii, dintre care imi recomanda un Gondry senzational. Il recomand si eu mai departe, caci Gondry nu poate decat sa fie bine.

http://www.imdb.com/title/tt0976060/

Si pentru ca orasul a prins viata si intra, pe deasupra, in primavara, cu soare, filme si muzica, ne vedem prin oras. Sper sa infloreasca magnoliile cat de curand, sa miroasa frumos efervescenta asta curioasa.

continue reading...

iar am umblat creanga

la Future Shorts, cu Georgenica, singura careia nu i-a fost frica de oamenii de la tilllate. eu m-am obisnuit deja, e a doua oara in cateva zile cand ma prind in club si ma trag in poza. cred ca ar trebui sa mai stau acasa, sa mai pun si eu mana pe carte, na, ca-mi aduc aminte cum ma boscorodea tata. de mica am umblat creanga.

continue reading...

Ce spun semnele

Poti sa-ti dai seama cat de des zambesc privindu-i in ochi? Poti sa-ti dai seama ce mananca dupa circumferinta abdomenului? Poti sa-ti dai seama cat de tare vorbesc, inainte sa deschida gura, dupa cat de mari le sunt urechile?

Poti sa-ti dai seama daca are masina automata dupa culoarea jeansilor?

Poti sa-ti dai seama daca gateste dupa liniile din palma stanga?

Poti sa te uiti la fruntea cuiva si sa-ti dai seama ce fel de carti citeste?

Poti sa spui daca asculta rock dupa cat ii sunt de curati pantofii?

Poti sa spui daca ii place marea sau daca prefera muntele uitandu-te mai intai la cat e de rosu in obraji?

Si daca ai putea, ce poveste, ce rasturnare de situatie s-ar petrece cu fiecare deschidere de gura, cu fiecare vocala, cu fiecare consoana care incepe calatoria prin aer!

M-am indragostit brusc de o batranica. Rosie in obraji, voinica de parca ar fi venit din varf de munte, acoperita de ploaie sub acoperisul statiei de metrou, batranica-asta-coborata-din-cartea-cu-Heidi vinde pachete roz de servetele doua la cinci mii. Nu e zgribulita, nu se vaita, ba uite ca zambeste, vinde servetele ca si cum ar vinde apa vie si apa moarta si ne-ar face un bine tuturor ca, ah, pe ploaia asta cineva ne-a iesit in drum, providential, cu batiste de hartie.

Exilata de pe muntii unde s-o fi nascut in statia de metrou unde mai traiesc cativa prapaditi care ei insa nu, n-au gasit apa vie si nici apa moarta si nici leacul pentru tristete.

continue reading...

Intalniri incrucisate

Filmul Intalniri incucisate, pe care l-am vazut aseara in avanpremiera la Elvira Popescu, sufera de un defect major: nu e facut de Inarritu. Altfel, cum ii zice si numele, propune trei povesti paralele care se intersecteaza undeva, in niste puncte comune, din pacate lipsite de semnificatie. Pe reteta lui Babel, povestile oamenilor ar trebui sa te plimbe in jurul unor intamplari care se intersecteaza, pe parcursul a doua zile.

Insa filmul are cateva scapari: nu lamureste chiar toate povestile si lasa in aer cateva intamplari. Nimic nu ne uimeste, totul e previzibil. Nu aflam pana la sfarsit ce cauta fata din Slobozia in camera finlandezului sau daca personajul lui Andi Vasluianu moare au ba. De ce si-a taiat pana la urma venele Bogdanovici 2 si ce scop a avut povestea a doua in logica naratiunii? Habar n-am.

Singurul punct tare al filmului sunt actorii, care sunt pe alocuri impecabili (Andi Vasluianu, cel putin, pare reteta perfecta pentru a salva de penibil orice film mediocru - e adorabil in fiecare secventa).

Povestea reala care i s-a intamplat lui Mihai Dobrovolschi - si care, zice-se, sta la baza scenariului - avea potential pentru un film simplu, nu pentru o ciorba de zarzavat cum a iesit. Din pacate e doar pretext pentru alte cateva povesti lipsite de miez. Scena intalnirii intre Bogdanovici (Dobro) si tizul lui din inchisoare e atat de scurta si de fada, incat nici n-am inteles de ce filmul e prezentat ca fiind construit pe ideea asta. Este un pretext schiop; mai bine l-ar fi lasat in plata Domnului si ar fi facut filmul fara el.

continue reading...

Gheata la mal

Am vazut marea iarna. Marea inghetata, peste pietre alunecoase. Adica de ce ea, marea, nu ar fi alunecoasa decat in pestii ei sau numai cand ingheata pe bucati minerale?

Marea e alunecoasa si primejdioasa cat cuprinde, pe cat de primitoare. O stiu prea bine de cand a incercat sa ma dovedeasca asta vara, la cot cu Dunarea.

A zis M-ai inselat cu tipa asta verde si mocirloasa, molcoma si neinteresanta.

Si mi-a intors ochii catre ea, involburata si plina de personalitate multipla. M-am dus si eu s-o impac si cand colo. Cand colo, noroc ca era un om in capul oaselor acolo, sa ii traga doua peste valuri.

Si totusi, asa inspaimantata cum ar trebui sa fi fost dupa ce ne-am masurat fortele, o vizitez in continuare, si din cand in cand in miezul iernii. Ieri am gasit-o zgribulita si morocanoasa si nici n-am mai intrat in vorba cu ea.

Cred c-a inteles ca ne mai vedem la vara si ca toate iubirile, ca si dependentele, adevarate, isi fac iarna sanie si vara drum la mare.

continue reading...

Home, sweet home

Ufff, ce frig e! Uite ca am ajuns si acasa, fie ea si adoptiva cum e Brasovul. Am avut un motiv de tristete - cica a cam inceput razboiul pe undeva prin lumea asta nebuna. Am avut si un motiv de bucurie - romanii se plimba, dom'ne, si-s peste tot. Autostrada care traverseaza Ungaria era plina de masini cu numere de Romania care se intorceau de prin tari straine. Muuulti, dom'ne, multi. (Niste indieni intalniti in Praga ne intrebau daca romanii se plimba mult, ca n-a fost loc sa nu intalneasca romani. Ea era frumoasa ca indiencele alea din filme - par negru albastriu, silueta de dansatoare, buze groase, ochi mari si negri.)
Pana incepe razboiul asta vreau sa zic asa: sper sa apuc sa vad Brazilia anul asta. N-a fost chiar new year resolution, ca m-a bulversat petrecerea multiculti in care am inceput anul si diversele obiceiuri carora a trebuit sa le dam curs. Am uitat sa fac any new year resolution at all. Doua spanioloaice au adus cate 12 boabe de struguri pentru fiecare, ca in Spania. Un neamt a a dus niste plumb care trebuia topit si aruncat in apa rece, sa-ti arate cum va fi anul nou. Noi, romani deh, am adus niste palinca de 50 de grade cu care am dat gata toti nemtii si polonezii din jur. Noroc, prosim, prost si au picat toti pac-pac. I-am dovedit.
Anul nou pe o terasa din Berlin, deasupra orasului asediat de pocnitori, o nebunie. Pac-pac, ne-au dovedit si ei pe noi. Turcii. Iar.
Ce sa mai zic despre Berlin? E la fel cum l-am lasat in 2006, haotic si colorat, pe alocuri familiar. E clar, asa cum am simtit prima oara cand l-am vazut, Ich bin Berliner. Dar parca tot mai bine-i acasa. Ce-am vazut? In afara de Potsdamer Platz, Brandenburg Tor, muzeul tehnicii? Am vazut niste hipopotami simpatici la gradina zoologica si treispe miliarde de romani peste tot. Bravo.

Pai, sa aveti un an simpatic. Eu una as vrea sa ma plimb si mai mult decat m-am plimbat anul asta, sa n-avem razboi in lume, sa ne dea astia gaze si sa vina vara. Ah, si sa plec in Spania cu bursa, sa stau cu burta la soare, pardon, cu burta pe carte.
La multi ani!


poze

Castelul regal din Praga si milioanele de turisti zgaindu-se la marea schimbare de garda de la ora 12:



Praga de sus:


dovada:


amicii din Germania: Ines si Heiko, Jan si Marc:


o biserica din Berlin conservata exact cum a supravietuit bombardamentelor din cel de-al doilea razboi mondial:

continue reading...