Praga e schimbatoare si surprinzatoare; intre doua colturi cunoscute de case, intre doua balcoane indelung admirate, asteapta intotdeauna un detaliu care ti-a scapat prima data, a doua sau a treia.
Praga are lebede si rate, are barci, barcute si vapoare, Praga are castele, palate si statui, carciumi si restaurante poleite, Praga e un turn Babel modern, in care iti lasi sufletul, sa-l culegi data viitoare.
Praga il are pe Kafka si pentru unii Kafka e peste tot.
Praga are cupluri de indragostiti care fug de cetele agresive de americani si italieni cu ghizi antipatici. Praga e locul in care n-ai vazut niciodata tot ce era de vazut.
Doua intamplari.
Plimbarea prin lumea lui Kafka, dragul de el, descoperit strat cu strat la fiecare intalnire, el care, ca si orasul lui, pastreaza mereu secrete, alte si alte secrete. Kafka a lasat peste Praga un fel de ameteala, un fel de tulburare vecina cu nebunia, care te loveste in moalele capului mai ales atunci cand iesi din intuneric catre lumina.
Al doilea lucru a fost un concert senzorial pana in maduva oaselor, bazat pe nimic altceva decat pe senzatii si calatorii, un show fara show, o comunicare fara clisee si fraze stereo.tip. Music, pure music si o voce care curge. Un domn senzual care nu arunca artificii peste lume, dar e un fel de gifted magician si care stie, la naiba, cum sa conduca o nava spatiala intr-un megatrip cu piane si neoane. Fucking shit... Dupa aia ramai fara cuvinte si iti mesteci in tacere senzatiile, fara sa zici chestii stereo.tip. Ca si cum cele mai misto chestii din lume n-ar incapea in cuvinte. Pai nici nu-ncap. De-aia am de sortat vreo 700 de .... cum le zicea? fotografii.
No comments:
Post a Comment