Am vazut marea iarna. Marea inghetata, peste pietre alunecoase. Adica de ce ea, marea, nu ar fi alunecoasa decat in pestii ei sau numai cand ingheata pe bucati minerale?
Marea e alunecoasa si primejdioasa cat cuprinde, pe cat de primitoare. O stiu prea bine de cand a incercat sa ma dovedeasca asta vara, la cot cu Dunarea.
A zis M-ai inselat cu tipa asta verde si mocirloasa, molcoma si neinteresanta.
Si mi-a intors ochii catre ea, involburata si plina de personalitate multipla. M-am dus si eu s-o impac si cand colo. Cand colo, noroc ca era un om in capul oaselor acolo, sa ii traga doua peste valuri.
Si totusi, asa inspaimantata cum ar trebui sa fi fost dupa ce ne-am masurat fortele, o vizitez in continuare, si din cand in cand in miezul iernii. Ieri am gasit-o zgribulita si morocanoasa si nici n-am mai intrat in vorba cu ea.
Cred c-a inteles ca ne mai vedem la vara si ca toate iubirile, ca si dependentele, adevarate, isi fac iarna sanie si vara drum la mare.
3 comments:
Nu voi uita vreodată prima mea vizită iernatică la Neagra Mare. Am filmat tot. Ce copii eram, era soare, zăpadă, iar oamenii mergeau pe ape. Cu toţii eram Cristoşi
:) frumoooos!
...sau cu totii erati adolescentii lui Nichita
Post a Comment