09 January 2009

Lecitinizata

De azi oficial m-am apucat sa iau lecitina.
Cum a fost si cu povestea asta! Acum doua zile, la birou, se discuta despre amnezie. O colega ne-a povestit despre bunicul ei bolnav de Alzheimer si atunci am zis opa!!! e cazul sa fac ceva.
Desi parea o istorie romantica asa, cu bunicul care era foarte politicos cu copiii si le vorbea cu dumneavoastra, despre cum parea foarte tanar, linistit, senin, dar totusi era pe campii. Adica e misto asa, de vazut un film, de citit o carte, NU de ex-pe-ri-men-tat! Da, asa mi-am zis.
Azi m-am tratat cu prima capsula. La o ora dupa citeam foarte frumos cateva pagini din Crase banalitati metafizice. E frumos sa citesti dupa lecitina. Ai impresia ca ai megasuperforta de concentrare, ca intelegi ce a vrut sa zica autorul, desi n-ai nici cea mai vaga idee pe alocuri, ca esti un fel de superman al lecturii, ca ti se deschid portile cunoasterii. Dupa care, pac, te strafulgera o viziune, iti amintesti intr-o milisecunda, ca un flash de lumina, toate cartile pe care le-ai mai citit vreodata pe aceeasi tema, ce zic eu de fapt, te conectezi la memoria colectiva, ai putea citi in polineziana si traduce in burkina-fasona, simultan, ca Irina Margareta.
Hai ma, ca nu-i asa! V-am pacalit.

7 comments:

Matei Badea said...

daca am lua lecitina in grup am putea porni un nou curent in muzica sau in literatura ...
m-as lasa si de droguri si de servici si m-as face ganditor de profesie
si as citi shogunul intr-o dimineata inainte de servici
si as invata fizica cuantica just for fun
sau m-as face profet si cate si mai cate ...
mai au la farmacie ? o sa ma interesez

Ramona said...

hahaha, baiatul asta care a comentat mai devreme NU este prietenul meu!

dar pentru ca a vizitat blogul meu (nu stiu cum am ajuns aici, nu avem cunostinte comune), ii raspund politicos: domnule, mai au! langa mine, la farmacia aia de pe colt, stii tu, vizavi de blocul meu. ups!

monica said...

Imi amintesti de un copil de la mine de la bloc, care saracu'era la scoala ajutatoare si nu prea vorbea , iar dupa ce a facut tratament cu lecitina a reusit sa pronunte corect un singur cuvint : iesea in curte urlind perfect comprehensibil asccoolecitinaaa.Ce bine rideam nesimtitii de noi.

Ramona said...

aaaa, ce ma bucur!!! seios iti aminesc de un copil de la soala ajuaoare?... i-auzi, ce dragu!!

monica said...

Ramona , imi cer iertare . Sint sigura insa, ca ai inteles bine si doar te alinti. Povestea ta imi amintea de o intimplare .

Ramona said...

Monica, ma alint, evident. :))))

monica said...

Ce noroc , ca ma si speriasem .