ultima zi de munca

cred ca ziua asta e ca sarutul ala infinit de nostalgic, pe ceafa, in ziua despartirii.

continue reading...

cum procedam

am aproape 30 de ani si credeam ca am facut tot ce se poate face. am iubit, am plans, am ras, m-am bucurat, am crescut animale, am crescut si oameni, am cunoscut sute de oameni (de-aia lately nu-mi mai amintesc de unde-i stiu pe 30% dintre ei), am calatorit, am urcat pe munti, am facut baie in mare la 2 noaptea, am mancat tabule si paella in locurile lor de bastina, am intrat cu masina in copac, am incercat sa-mi asasinez sora nou nascuta, am fost la concerte, la festivaluri, m-am imbracat ingrozitor, m-am machiat ingrozitor, am crescut, m-am facut copil la loc, am crezut ca ma rup in bucati si m-am reasamblat, am spus te iubesc in cel putin 3 limbi, am tradat, am parasit, m-au parasit, mi-am dezamagit prietenii, si ei pe mine, am renuntat la tot ce nu ma facea fericita, am facut si lucruri de povestit in intimitate, si iata-ma-s azi. pe cale sa fac un copil cu cel mai tare gagiu din lume, despre care gagicile zic ca mai e si fotogenic. so am i, btw. :D

si azi. azi se dovedeste ca, ramona dear, nu ai trait nimic senzational. si ca viata, ohooo, s-ar putea sa mai merite un ragaz ca sa demonstreze cati asi are in maneca.

azi sefa mea a intrat in birou si ne-a povestit in 15 minute viata ei. cu barbatii, casatoriile, copiii, cererile in casatorie la minut, fugile din propria casa cu copilul pe umar, povestile de amor la distanta. daca n-as vedea cum arata cand are o fata de 23 de ani, as zice ca femeia asta a vazut prea multe filme de fellini la viata ei.

dar se dovedeste, inca o data, ca la 30 de ani, viata nici n-a inceput. si eu nici n-am 30, ha!

continue reading...

puzzle

continue reading...

the holy list

ma plictisisem de intretinut blogul cu ce mai aflu interesant, dar stirea asta mi se pare de-li-cioa-sa.

L’Osservatore Romano, ziarul Vaticanului, a publicat o lista cu albume si muzicieni pop (pentru ca se stie, Papa e de parere ca muzica rock e lucrarea diavolului) de ascultat cu constiinta impacata. cica Papa ii asculta si pe iPodu' personal.

iata deci, a must listen to de la Vatican: Santana, Oasis, the Beatles, Michael Jackson, Paul Simon, U2, Pink Floyd, Fleetwood Mac. nu chiar orice, se recomanda si albume mai inaltatoare si mai puternic spirituale decat altele: Thriller, The Dark Side of the Moon, Revolver, Achtung Baby, (...) Morning Glory, Rumours, Supernatural.

asta daca cineva era nelinistit si framantat pe-aici.

gata. ne-am linistit?

continue reading...

recente

postulatul nr 1: cand lasi o pisica singura pana dupa miezul noptii, ea va fi mai dragastoasa decat in zilele cand ajungi acasa la 7 seara.

postulatul nr 2: de ziua lui adi dassler ar trebui sa primim adidasii campus comandati pe net saptamana trecuta. it's only decent.

postulatul nr 3: dupa o petrecere unde bei un pic prea mult vin rosu, noaptea e alba.

postulatul nr 4: despartirile pot fi funny, desi nu ne plac.

postulatul nr 5: cand vecinul tau are doliu deasupra usii, iar prietenii pe care i-ai invitat la petrecere nu prea mai stiu care e usa ta, s-ar putea sa le dai niiiiste emoooootii.

postulatul nr 6: azi a nins???

continue reading...

good changes

eee. lucrurile bune ti se intampla toate odata, sa te nauceasca. stiu sigur, e lege. daca ti se intampla un lucru bun in viata, pregateste-te! vor veni alte cateva, in avalansa, lucruri bune dupa lucruri bune. iti pierzi capul.

e la fel si cu alea nasoale.

continue reading...

3 bilete Madonna

Daca intereseaza pe careva, imi vand biletul la Madonna, gazon A, 160 (parca) lei.
Daca vreti, dati un semn. Mai avem doua bilete de vanzare (Matei si Georgiana pleaca si ei, ca si mine, intr-o vacanta neluata in calcul la data cumpararii biletelor).

continue reading...

statusul meu

Se intampla lucruri. Uneori nu e bine, alteori e minunat. Cand petreci 5 zile intre vis si neant, intre lacrimi de ciuda si un zambet tamp, nu prea stii ce sa crezi. Cand cuvintele vin prea repede, n-ai incredere, or fi ele adevarate, nu vrei sa le auzi, bine ca se preface ca nu le-a zis. Cand te simti fara cuvinte in fata unor cuvinte straine, cand iti tremura mana ascunsa sub fund, atunci stii ca se intampla lucruri.

Am fost la mare si am facut terapie cu soarele, cu prietenii mei care ma amuza mai presus de orice. Si totusi, cand ai cei mai amuzanti prieteni din lume, intrebarile raman intr-un colt de cap patrat. Ah, stiu, e un colt cam inaccesibil pentru oamenii ceilalti.

De maine ma fac fata cuminte. Ma apuc de citit, de scris si o sa fac si petrecere Ian Curtis, de-o fi sa o fac numai eu. Sau numai eu cu el. Cu Ian, cel mai frumos troubled guy in the world.

Si am acelasi status in capul meu, acelasi pe care il aveam acum cateva zile pe Facebook: Ordinary life is pretty complex stuff.

Sper sa nu fie statusul anului.

continue reading...

....

E o zi ca oricare alta.

M-am trezit cu o melodie in cap, am vazut ca e soare si ca pomii au inflorit si mai mult.

Muzica e aceeasi de cateva zile, am invatat-o pe dinafara, dar am uitat sa pun alta muzica acolo, in spatele castilor albe.

As fi mers cu bicicleta in parc, dar ma astepta ceva important de facut la birou. Acum e ora 11 si acel ceva important a fost facut. Inca e soare.

Mi se pare iar ca timpul trece prea repede. E marti; pana vineri, cand incepe cu adevarat distractia, mai sunt cateva secunde. Pana la sfarsit mai sunt ore, numai cateva ore si n-o sa mai stim nimic. Si totusi, nu fugim din locurile unde ne-au legat astia de birou, nu fugim la mare, nu fugim in parc.

E o zi ca oricare alta.

continue reading...

bi cool

Io am o teorie absolut personala si pe care nici c-am mai auzit-o in alte locuri. Mai ca-mi vine sa sun la OTV, sa ma duc sa mi-o expun, scuzata fie-mi expresia, alaturi de teorii cu martieni si culoare subterane pana in Tibet.

OK, stiu ca sunteti curiosi deja, asa ca nu va mai fierb. Aaa, le-am expus teoria si colegilor mei de birou si, desi li s-a parut plauzibila, nici unul n-a vrut sa recunoasca; dar eu i-am simtit.

Teoria este ca in maximum 200 de ani planeta va fi populata exclusiv de oameni bisexuali. Ete, pe ce ma bazez? Pai ma bazez pe instinctul de supravietuire al speciei, al oamenilor care nu vor sa dispara sufocati, sa moara calcati in picioare, sa se manance unii pe altii de atata suprapopulare.

Pentru ca suntem din ce in ce mai multi, singura noastra sansa este sa ne reducem considerabil sansele de a procrea (dar nu total), devenind cu totii, incet-incet, prin cateva mutatii subtile, bisexuali, asadar reducandu-ne cu 50% probabilitatea de procreare.

O sa expun intr-o zi teoria asta la televizor, ca mi-e lene sa scriu. Am incredere ca ati inteles.

Totusi, eu, ca vizionara ce ma aflu talmacindu-va acestea, am mare oroare de bisexualii astia care imi baga mie sub nas orientarea lor sexuala ca pe cea mai interesanta prefacere a umanitatii. Urasc sindromul Bucurenci si mania recenta a noului coolness urban: daca esti hetero si chiar daca esti convins gay, you're soooo booooorrrring!!! Frate, deci the ultimate coolness, inteleg eu, e sa fii bi!! Neaparat, altfel nu existi!

Ma rog, si sa zbieri despre asta, sa dezvalui facand cu ochiul, sa suspini usor prin reviste d-astea curajoase si glamorous, creand si sustinand un trend penibil. Fiindca e trend, d-aia e penibil. Ca daca e credinta ta si asa simti si mai ales daca ti-o tii intre peretii dormitorului, it's only decent and smart.

Hate that.

continue reading...

gripati si lenesi

Putin gripata, ma uit la soare si ma ia ameteala. Asta nu-mi sta in fire, ii zic capului meu ametit, revino-ti!

Ma rog, pana acum autosugestia asta n-a prea functionat. Plus ca ieri, obosita si calcata in picioare de gripa cum eram, am primit vizita unor oameni care fac un research, care s-au plimbat pe la mine prin apartament si mi-au filmat pisica, frigiderul, biblioteca si au conchis ca am o locuinta boema. :)) Nici macar asta nu m-a inveselit. Frigiderul meu fiind aproape complet lipsit de viata, le-am zis ca eu nu mananc carne, drept pentru care in frigider nu am mare lucru. De-aia or fi concluzionat si ei ca locuinta e boema...

Ascultam Vexatu Vexx cu NSK si Deceneu si nu lucram mai nimic, pentru ca nu putem; tot biroul sufera, suntem toti bolnavi, in afara de Adrian, care e in lumea lui si nici nu ne putem baza pe el sa sune la 112 daca lesinam in masa.

Lucatoni mi-a aratat niste poze bestiale cu o localitate de langa Lisabona, pe malul marii, unde cica mergem in august, cu Luiza, la un festival, sa ascultam The National si sa stam cu burta la soare. Uite, asta ar putea sa aiba darul sa ma inveseleasca. Am nevoie de o vacanta. Am ametit de tot si scrisul nu ma ajuta. Vreau sa moara toti virusii, toti microbii din lume, pe loc, azi.

continue reading...

Berceni story

Aseara ni s-au intamplat cel putin doua chestii dubioase, marca Berceni. Iesisem de la Frost/Nixon impreuna cu Cristi Luca si stateam in fata cladirii City Mall de pe langa blocul meu, sa ne reculegem, el, si sa ne treaca revolta, eu. In paranteza fie spus, mie mi-au impuiat capul astia la facultate cu cazul Watergate, drept pentru care nu m-a interesat niciodata sa intru in profunzime si sa aflu ceva despre David Frost. Am crezut ca era un jurnalist d-ala american maniac, soarece de biblioteca sau smecher megaconectat. Cand colo, ce sa-mi vaza ochii aseara, ca am iesit de la film blestemand nedreptatea lumii, care n-am inteles cum lenesul si prostanacul ala, media bimbo, spilcuit si intolit cel mai flashy din lume si cu freza lui festiva de Monte Carlo si gagica asijderea, a reusit sa-l infranga pe Nixon, care era tatic. In fine, asta-i alta poveste, revolta mea ca David Frost a avut noroc si ca n-a meritat faima asta si sa ramana in istoria media, in istoria politicii, in istoria filmului, in istoria youtube-ului si-n istoria istoriei pe veci.

Ma rog, revenind, ziceam ca eram la reculegere in fata mall-ului cand - pac - apare langa noi unu' care, privind in gol printre noi, ne arata mainile pline de sange si zice: "Aveti si voi un servetel?" Cristi cauta pachetul si i-l intinde. Eu, n-am treaba, fac conversatie si intreb, ca toanta: "Alea de pe mainile tale sunt bomboane?" Intre noi fie vorba, am facut un scenariu vesel, ca asa-s eu, resping posibilitatea nenorocirilor, cum ca asta luase niste bomboane rosii de la borcanele alea de la iesire din mall si vazand cat de oribile sunt, le-a scuipat in palme. Haha, stupid, nu? Omu' n-a ras. S-a uitat in continuare la un film vazut doar de el si a murmurat sinistru: "Mda... nu, sange..." In tot acest timp si-a sters mainile de sange langa noi, aratand, Cristi e martor, fooooarte spooky. Pentru ca nu mai pleca, am crezut ca vrea sa ne faca vreo marturisire. Bine ca nu ieseam de la vreun horror ceva, ca lesinam acolo amandoi.

Plecam spre casa si la gura de metrou ne intalnim cu o revarsare de chinezi. Deci au iesit vreo 40 de chinezi, care am crezut ca a aterizat Beijing-ul. Sa vezi doi-trei e normal, dar noi eram inconjurati de chinezi care habar n-am ce cautau, ca nu i-am mai vazut niciodata. Cristi saracu' cred ca nu mai calca la mine n cartier in viata lui. Sau ca i-a placut, ca nu stiu cum sa interpretez remarca lui imediata: "Fraaaate, e tare la tine in cartier, zici ca e Chinatown!"

continue reading...

una calda, una rece

The Killers vin pe 1 iulie la Bucuresti, zice mediafax. Brandon Flowers&co vor canta pe 1 iulie, in ziua zero a festivalului B'estfest.
Si in aceeasi repriza telefonica sunt informata ca se asfalteaza Vama Veche. Cum s-ar zice, una calda, una rece. Desi Vama Veche merita o fasie de asfalt pentru oamenii cu lant de aur si jeep negru care vin sambata seara sa danseze la Ovidiu, pardon, la Stuf. In plus, da o nota de unitate stilistica, alaturi de vilele cu termopane.

continue reading...

Intalniri incrucisate

Filmul Intalniri incucisate, pe care l-am vazut aseara in avanpremiera la Elvira Popescu, sufera de un defect major: nu e facut de Inarritu. Altfel, cum ii zice si numele, propune trei povesti paralele care se intersecteaza undeva, in niste puncte comune, din pacate lipsite de semnificatie. Pe reteta lui Babel, povestile oamenilor ar trebui sa te plimbe in jurul unor intamplari care se intersecteaza, pe parcursul a doua zile.

Insa filmul are cateva scapari: nu lamureste chiar toate povestile si lasa in aer cateva intamplari. Nimic nu ne uimeste, totul e previzibil. Nu aflam pana la sfarsit ce cauta fata din Slobozia in camera finlandezului sau daca personajul lui Andi Vasluianu moare au ba. De ce si-a taiat pana la urma venele Bogdanovici 2 si ce scop a avut povestea a doua in logica naratiunii? Habar n-am.

Singurul punct tare al filmului sunt actorii, care sunt pe alocuri impecabili (Andi Vasluianu, cel putin, pare reteta perfecta pentru a salva de penibil orice film mediocru - e adorabil in fiecare secventa).

Povestea reala care i s-a intamplat lui Mihai Dobrovolschi - si care, zice-se, sta la baza scenariului - avea potential pentru un film simplu, nu pentru o ciorba de zarzavat cum a iesit. Din pacate e doar pretext pentru alte cateva povesti lipsite de miez. Scena intalnirii intre Bogdanovici (Dobro) si tizul lui din inchisoare e atat de scurta si de fada, incat nici n-am inteles de ce filmul e prezentat ca fiind construit pe ideea asta. Este un pretext schiop; mai bine l-ar fi lasat in plata Domnului si ar fi facut filmul fara el.

continue reading...

Ghid de conversatie in lift

M-am gandit deseori: ce naiba sa discuti cand te trezesti prins intr-o cabina de lift cu unul, doi, zece oameni total sau semi-necunoscuti? Stiti momentele alea penibile, cand toata lumea priveste in pamant si tace? Chiar nu avem nimic sa ne spunem, oameni straini ce-mi sunteti?

Ce facem cand n-avem chei cu care sa ne jucam, plicuri de la cutia postala de rasfoit sau plase cu de-ale gurii de aranjat? Privim in pamant? Pe pereti? Inlocuim, macar mental, becul care palpaie?

M-am gandit la cateva replici care sa scoata evenimentul din amortire. Aceste replici merg a fi rostite de fata cu un vecin intruziv sau semi-necunoscut, cu Irina Margareta Nistor, cu zece oameni necunoscuti care merg in treaba lor, cu o doamna cu catel. Asadar, un inceput de ghid de conversatie, deschis imaginatiei generale (va rog, contribuiti cu incredere!):

1. Ieri am facut un picnic in liftul asta. L-am blocat pentru 37 de minute si am luat masa pe o paturica. A fost fooooarte dragut!!! Ati incercat asta vreodata?
2. Ati facut vreodata sex in lift?
3. Ce credeti ca ar face Laura Andresan daca ar fi acum aici?
4. Ne aprindem si noi o tigara?
5. Aveti cumva un ferastrau la Dvs?
6. Vreau sa va marturisesc inainte de a apasa pe buton: cateodata am atacuri de panica in lift. Atunci ma sufoc, dau ochii peste cap si e posibil sa mor. Va rog sa sunati la 112 daca observati ca ma ingalbenesc.
7. Port intotdeauna un cutit ascutit la mine.
8. Aveti o tigaie de teflon cumva?
9. Mi-am uitat ieri troller-ul in acest lift. Nu l-ati vazut, nu? Pot sa vin pana la Dvs acasa, sa ma asigur ca nu-l aveti?
10. Credeti ca pot ghici din trei incercari la ce etaj mergeti?
11. De fapt, eu sunt o pisica.
12. Puteti sa-mi spuneti o poveste scurta?
13. Sa nu radeti, o sa fac pe gibonul!
14. Stiti ca la noi in bloc locuieste stafia unei femei decapitate?
15. Cat inseamna 1274 x 17?
16. Am un limax viu in geanta. Vreti sa-l vedeti? Il cheama Sorin.
17. Cat va dau sa nu spuneti nimanui ca m-ati vazut aici?

continue reading...

Lecitinizata

De azi oficial m-am apucat sa iau lecitina.

Cum a fost si cu povestea asta! Acum doua zile, la birou, se discuta despre amnezie. O colega ne-a povestit despre bunicul ei bolnav de Alzheimer si atunci am zis opa!!! e cazul sa fac ceva.

Desi parea o istorie romantica asa, cu bunicul care era foarte politicos cu copiii si le vorbea cu dumneavoastra, despre cum parea foarte tanar, linistit, senin, dar totusi era pe campii. Adica e misto asa, de vazut un film, de citit o carte, NU de ex-pe-ri-men-tat! Da, asa mi-am zis.

Azi m-am tratat cu prima capsula. La o ora dupa citeam foarte frumos cateva pagini din Crase banalitati metafizice. E frumos sa citesti dupa lecitina. Ai impresia ca ai megasuperforta de concentrare, ca intelegi ce a vrut sa zica autorul, desi n-ai nici cea mai vaga idee pe alocuri, ca esti un fel de superman al lecturii, ca ti se deschid portile cunoasterii. Dupa care, pac, te strafulgera o viziune, iti amintesti intr-o milisecunda, ca un flash de lumina, toate cartile pe care le-ai mai citit vreodata pe aceeasi tema, ce zic eu de fapt, te conectezi la memoria colectiva, ai putea citi in polineziana si traduce in burkina-fasona, simultan, ca Irina Margareta.

Hai ma, ca nu-i asa! V-am pacalit.

continue reading...

bucurii

De Mos Nicolae am primit un superdevice camuflat sub numele profan si complet nesugestiv "storcator de fructe". Am folosit acest prilej pentru a ne juca tot uichendul cu partile storcatorului, pentru a-l desface, spala, monta, demonta, remonta, pentru a citi brosura, pentru a-l admira, iar in final am facut si niste suc. De mere si de portocale. Fooooarte bun!

Tocmai cand ma simteam eu arhiprivilegiata ca ia uite ce ma mai distrez, ce viata misto, ce bunatati mancam si bem, imi trimite prietenul meu Marc Trimborn un email si-mi zice ca e in Patagonia, ca si-a petrecut zilele urmarind balene, lei de mare, elefanti de mare, delfini si - zice el: cei mai adorabili - pinguini.

Mda. Ce sa mai zic, sa-i scriu inapoi "Ma bucur mult ca te joci cu pinguinii si ca-ti place de ei, ca-s adorabili si amuzanti! eu ce sa fac? Uite, am primit un storcator de fructe, ma mai uit la televizor sa vad cum se face guvernu', mai citesc o carte, munca, scoala, munca, scoala. Na! The usual..."

Povestea asta a fost ca una pe care mi-o tot povesteste Matei, cu niste amici de-ai lui. Ca povestea unu' din ei cum a fost la Amsterdam si-a fumat si mooooaaama! alta treaba, ma-ntelegi, era super extaziat. Si un alt amic, care asculta asa, cam apatic, incepe si el intr-o doara o poveste Da, pai si io, cand am fost in Jamaica....

Cam asta.

continue reading...

Bazar bizar

La indemnul domnului Urmuz, pe care eu insami l-am indemnat sa scrie primul, iata-ma in fata unui subiect delicat: cadourile bizare pe care le-am primit.

In primul rand, trebuie sa marturisesc ca n-o sa povestesc despre cadourile cu forme bizare si intrebuintari dupa curajul fiecaruia. Haha, deisgur ca nu! Pe unul dintre aceste cadouri, adus cu grija din Bulgaria, nici nu l-am putut pastra. Mai vine tata in vizita, mai trece mama cu vreo bunica.... Pe altul, cam in acelasi stil, l-am asezat pe un raft mai de sus, mai in spate, asa.

Dintre cadourile cu influente bizare asupra vietii, iata animalele.

Cand daruiesti un animal, trebuie sa te asiguri inainte ca primitorul e in stare, ca n-o sa-l traga de urechi, n-o sa-l disece, o sa-l hraneasca si cate si mai cate alte actiuni necesare pentru supravietuirea animalelor in captivitate. Cum prietenii mei m-au asigurat intotdeauna ca nu-s in stare sa am grija de animale, nu stiu cat cinism i-a putut determina pe unii dintre ei sa imi dea pe mana vietati.

Primul a venit Rambo, un iepure mic si negru, simpaaatic si obraaaznic. Andrei l-a daruit cu numele Rambo, dar eu nu i-am zis niciodata Rambo, l-am rebotezat. Mi se parea prea mic si aiurit ca sa-l cheme Rambo. Dupa ceva vreme devenise foarte gelos si ii musca pe toti musafirii de picioare. N-am vrut sa-l tin in apartament, asa ca l-am donat tatalui meu, sa fie pet pe langa casa de la tara. Pana sa-l duca la tara, tata l-a tinut in boxa, de unde iepurele si-a recapatat numele, probabil predestinat. Urmarindu-l evadand din cutia in care era tinut, tata si-a dat seama ca iepurele are guerrilla skills sau ma rog, ca e aproape un campion de K1 al iepurilor, ca in colectivitate ar fi iepurele alfa, tata lor. Oricum s-o fi desfasurat procesul, cert e ca data viitoare cand l-am vizitat il chema deja, iar, Rambo.

Dupa Rambo m-am linistit o perioada, singura si linistita. Pana a venit Mini.

Mini, un soarece independent, rautacios si speriat, ca toate sinsilele, a venit de la Brasov, unde traia inghesuit intr-un spatiu mic, alaturi de altii ca el. Pe Mini nu se putea sa nu-l iubesti, ca era super caraghios si frumos. Cand a mai venit sa stea cu noi si un pisoi mic si portocaliu pe nume Cooper, Mini si-a pierdut mintile. Cooper a plecat. Mini a castigat orice razboi, fiind maestru la santajul sentimental al fiintelor superbe. Mi-a mancat cizmele preferate, l-am iertat. A ros mobila, iertat. A ros telecomanda, iertat. Florile, iertat. Stia bine cum e cu manipularea. Asta vara a plecat, probabil in cateva vieti va fi cel mai tare consilier pe manipulare de la Pentagon.

Poate ca animalele nu-s chiar cele mai bizare cadouri. In conditiile in care mie prietenii nu mi-ar da pe mana nici macar o colonie de furnici (courtesy of Lavinia haha), e ciudat totusi ca le-am primit.

continue reading...

Invazia cartilor

Sambata am fost la Nouvelle Vague si m-am distrat iar cu pisicile frantuzoiace, care ne-au ajutat sa facem si un sex a capella intre noi toti; se poate presupune a fi rezultat cel mai mare sex in grup (cam virtual, ce-i drept) practicat vreodata in Romania. Mai stiti altul?

De la targul Gaudeamus am adunat impresii colorate fel de fel si m-au amuzat, intrigat si interesat cateva personaje pe care le-am vazut in fiecare zi, la toate lansarile, ca niste angajati cu norma intreaga. Dupa aia am inteles ca aduna cataloage, hartiute si alte lucruri reciclabile, printre care si carti de vizita. Eficienta absoluta.

Cristian Tudor Popescu se ascundea de Liiceanu, care se ascundea de un domn care ii striga Bravooo!! la fiecare 3 cuvinte. Domnul nu se ascundea de nimeni, ca o luase pe ulei. Eu m-am ascuns de o fetita careia ma apucasem sa-i explic cum functioneaza magnetii. Intrucat n-a inteles nimic si nu mai stiam ce sa zic, a trebuit sa fug de ea. Pedagogia nu-i pentru oricine.

In afara de toate aceste activitati semi-promiscue, simt ca viata mea s-a desfasurat prea mult printre carti. Am simtit nevoia sa-mi spal creierul cu o mondenitate ceva, astfel incat azi am deschis Cotidianul on line la pagina de divertisment. Am aflat ca Michael s-a facut musulman, ceea ce ma face sa cred ca mileniul 3 va fi musulman sau nu va fi deloc. Ma intorc la cartile mele. Parca lumea e mai normala acolo.

continue reading...

Gaudeamus

A-nceput Gaudeamus.

Asa ca fug. Cred ca o sa abandonez acest dragut de blog pana duminica. In caz ca se intampla ceva exceptional, voi relata cu amanunte.

Va transmit toate cele bune si sa puneti jucariile la loc inainte de culcare.

Sa nu lasati cute sa creasca intre sprancene si sa va bucurati, ca iata e soare!

Si cumparati carti, ce criza ma-sii!

continue reading...