In fascinatia lui pentru scaune goale, pentru acele scaune parasite care pastreaza inca urmele unei amorteli placute, sau ale inspiratiei, acele scaune pe care raman intotdeauna in asteptare, ca niste animale credincioase, obiectele dragi si de nelepadat, van Gogh ii scria fratelui sau, Theo:
"Empty chairs - there are a great many of them, more will be added to their number, and sooner or later there will be nothing left ... but empty chairs"
O fraza si pentru acele scaune la care nu se mai intoarce nimeni, niciodata.
