am plans citind ultima postare a adelei pe boladenieve. cred ca e naucitor sa-ti iasa in cale semnele alea. doamne, cineva face o magie de-acolo de unde noi nu stim ce dumnezeu e.
continue reading...11 April 2011
17 November 2010
maya deren. narcotic
mi se intampla din ce in ce mai rar sa raman hipnotizata in fata unor imagini si sa revin cu picioarele pe pamant dupa minute bune de uimire. dar mi s-a intamplat ieri, am intrat intr-un soi de transa delicioasa pe care nu am cum sa nu o transmit mai departe.
totul a inceput cu un interviu cu cei de la atari teenage riot, in care unul din ei o mentiona, printre alti artisti care il impresioneaza vizual, pe maya deren. pentru ca regizoarea era intr-o companie celebra de fotografi si alti regizori care imi plac si mie, m-am intrebat imediat eu de ce nu stiu nimic despre ea. am intrat pe imdb, am lamurit misterul - femeia a facut film prin anii '50 - si am cautat foarte putin increzatoare titlurile de pe imdb pe youtube.
surpriza! maya deren e pe youtube, iar primul scurtmetraj pe care l-am vazut este probabil si cel mai bun dintre cele postate. meshes of the afternoon este un soi de vis narcotic fabulos. nu-mi amintesc de cand n-am mai ramas, in liniste, pe intuneric, muta si surprinsa dupa un film. da, era si seara, iar muzica si atmosfera se poate sa fie mai potrivite pe inserare.
exista imagini si stari care nu pot fi descrise in cuvinte. deci nu le voi descrie, dar voi posta aici visul acesta dement, dupa care e bine sa aveti la indemana o tigara. asta daca vibram in acelasi registru, pentru ca, se stie, frumusetea e in ochii privitorului...
06 October 2010
dementa, dementa muzicala a la nick cave & john hillcoat
evident, ma intorc pe blog doar cu un pretext muzical ex-cep-tio-nal.
pretextul e legat de john hillcoat, care a devenit de curand regizorul meu preferat intr-ale videoclipurilor si care e pur si simplu extraordinar.
dupa nebunia pe care a facut-o pentru unkle, nebunie totala si irepetabila, omul a facut acum videoclip pentru piesa heathen child de pe al doilea album al celor de la grinderman. cum grinderman inseamna nick cave, versurile acestei muzici demente sunt foarte bune.
dar videoclipul e.... so hillcoat. are un stil pe care il recunosc deja, asa cum are si chris cunningham un stil al lui. si nu ma pot hotari care imi place mai mult. cunningham e mai heroin-like, hillcoat e ataaaat de chill si hillarious, mushroom-like.
oricum, videoclipul piesei heathen child nu e pe youtube inca, dar e, full screen si full quality, pe http://www.grinderman.com/
si albumul grinderman 2, pe care l-am ascultat azi, desi el a aparut de ceva saptamani, e foar-te b-u-n!!
ah, da, si pe site sunt si versurile, pe care toate site-urile celebre de versuri "nu le au inca". wow! cat de greu o fi sa le obtii? sunt doar pe site-ul oficial.... :-/
continue reading...
19 August 2010
muzicale
Am revenit pe blog doar pentru ca am un motiv serios, muzicalo-sentimentalo-estetic. Pentru ca noul videoclip UNKLE mi se pare wow-wow-wow si e un motiv destul de bun sa vreau sa-l arat si celor care nu l-au vazut inca. E, asa cum zice Ray, beautiful, stunning, electric, gorgeous, striking si, da, da-da, mai ales, fan-dabadosie-tastic. Probabil ca numai cineva care a fost lovit de fulger putea sa isi puna vocea pe The answer. Care, btw, o linisteste pe Maria. Asculta foarte atenta psihedelismele astea de prin casa.
Dupa care am vazut noul Faithless (Feelin' Good). Piesa e cam prea dance si cam simpluta asa, pentru ce putea Maxi cand era el mai mic. Si e cu Dido, care, ma rog, e ok-iutza, dar pe beat-ul ala suna meeeega-ciudat. De discoteca, asa. De discoteca de la mare.
De unde se vede cine e serios pe lume si indeajuns de pretentios cu ce-i iese din mana.
07 July 2010
2 zile si vine
in sfarsit, s-a hotarat. vineri vine Maria - gulp!
stim cand vine nu pentru ca facem cezariana, ci pentru ca in Romania, like nowhere else, mergi unde are treaba taximetristul si nasti cand e anestezistul de serviciu. dupa care ii platesti si le multumesti frumos.
cand am vazut-o prima oara n-am stiut in ce ma bag. ii batea inimioara, ecografistul s-a emotionat, mie mi-au dat lacrimile, era un fel de miracol. dupa vreo luna, mi-am petrecut cateva ore razand cu lacrimi in timp ce citeam cartea unei britanice funny si cinice, Vicki Iovine, care descria in amanunt the horror of pregnancy. la inceput m-am simtit norocoasa - nu parea sa mi se intample mare lucru din ce descria tanti acolo. dupa care.... mi s-au intamplat toate, nu m-a ocolit nimic, culminand cu aceasta stare binecuvantata in care ma simt ca un extraterestru mic si isteric prins in carcasa unei femei. me being a crazy histerical alien. with an alien inside her. matroshka aliens. gulp.
dar in curand speram sa scapam de extraterestri si sa fim oameni unii cu altii.
iar emotiile astea contradictorii si coplesitoare sa fie inlocuite de altele, si mai aproape de isterie. yupi. d-alea de genu' "fiica-mea trebuie sa traverseze doua strazi pana la scoala, what the fuck do we dooooo????????" etc. etc.
mai am un singur lucru de zis - sper sa nu mai trec niciodata prin asta si sa nu-mi pierd mintile pe la 39 de ani sa zic bate fierul cat e cald si ia mai fa un copil pana nu faci 40. sper. cand le aud pe unele dudui ca povestesc cat de frumoase si sexi erau ele insarcinate si ca sarcina a fost cea mai minunata perioada din viata lor, ma gandesc ca si-au batut cuie in cap in ceva nervi esentiali. ceea ce le-a afectat perceptia normala a lucrurilor. cam cum ar fi daca ti s-ar parea funny si inteligent un idiot de la tv care zice chiar cand zapezi "nu priviti telenovele, fiti atenti la vuvuzele" sau daca te-ar amuza caministii care se pregatesc de ieseala, whatever that iz.
serenity now.
continue reading...
28 June 2010
maria went masssssive!
Maria a fost la primul ei concert live. (acum cautand pe google am aflat ca si copiii care inoata in lichid amniotic au voie ocazional la cate un concert.)
Maria n-are de unde sa stie, dar a fost cam la fel cu ala de acum 2 ani. chiar cu aceleasi proiectii, pe alocuri. hipnotice.
am gasit pe youtube o selectie de momente, ca la tvr din programul de revelion. e chiar o selectie buna, as funny as it may seem. se poate vedea ca nu s-au auzit prea multe chestii de pe Heligoland. which was ok, m-as fi lipsit bucuroasa si de Girl I love you, care e de heavy rotation pe radio, dar nu de heavy rotation pe un playlist personal.
continue reading...
08 June 2010
blood like lemonade
foarte misto titlu pentru un album nou, nu? poate cel mai bun de anul asta. makes you wonder and crave to see what's inside. pai sa vedem, atunci.
(mie mi se pare ca e greu sa faci un album care sa merite un nume ca asta. dar ce-i mai jos nu suna rau. suna.... a morcheeba.)
continue reading...
14 May 2010
tatarak - iubire absoluta
Dupa ce anul trecut ramaneam fermecata zile intregi de Plajele lui Agnes, de nostalgia lui coplesitoare, jucausa, colorata, anul asta preferatul meu absolut de la FFE este Tatarak al lui Andrzej Wajda.
Prin comparatie cu celalalt film foarte bun pe care l-am vazut la festival, Das weisse band, Tatarak aduce in plus apropierea de personaje. E atat de intim monologul Krystynei, incat pare ca-l privesti, pe ascuns, prin gaura cheii, avand astfel acces, pret de cateva minute, in sufletul personajului. E cutremurator pentru ca disperarea are un sambure atat de concret (spre deosebire de filmul lui Haneke, unde nu stii exact de unde vine pericolul), atat de prezent, incat pare ca poti sa-l atingi.
Construit pe doua planuri diferite, filmul reuseste sa te implice la fel de mult in ambele povesti, desi intelegi de la inceput conventia ca una dintre ele e film (un film in film in care crezi si pe care ti-l apropii - asta da dovada de maiestrie!).
Poate energia fantastica a filmului vine si din faptul ca monologul Krystynei e real, e scris chiar la moartea sotului ei, care s-a petrecut pe cand filma pentru Tatarak. E o cusatura care vine cumva peste modelul initial al hainei filmului, ca un fel de ornament naucitor. Desi ornamentele ar trebui sa fie mai degraba colorate si vesele, uite unul care miroase a disperare.
Si cand in monologul Krystynei, coplesita de moartea sotului ei, se strecoara pasajul de mai jos, eu, evident, raman hipnotizata. E magic.
"I-am pastrat numarul de telefon si il sun din cand in cand. Obisnuiam sa-l sun tot timpul."
11 May 2010
ce situatie!
daca te uiti o zi intreaga la televizor, pe realitatea, iti pui streangu de gat, e haos. zapuiesti si dai peste niste programe manelistice, facaturi cu inselati si ispititori, cu soacre telenovelistice si cu fermieri care-si cauta nevasta. inapoi pe realitatea, de-mi-si-a!!!
ce sa fac? trebuie sa ies din casa. concediul e pentru plimbari pe strazi. azi la FFE se da La teta asustada, pe care nu l-am putut vedea pana acum din lipsa de subtitrare adecvata. deci e un pretext bun. desi, ma rog, nici la FFE nu stau astia mai bine cu subtitrarile. am vazut un intreg film frantuzesc fara subtitrare si unul austriac cu subtitrare cand si cand.
situatie disperata zice la realitatea. pai sa ies din casa cat mai am bani de limonada. si parca si un film fara subtitrare tot e mai bun decat concluziile de la parlament.
continue reading...
04 May 2010
qui pro quo
ma duc azi sa platesc intretinerea si gasesc la ghiseu un domn nou. de obicei era o tanti roscata al carei sot ma stia de la televizor. azi, doamna roscata nu, sotul cu repere dubioase nu. in schimb, un domn cu reactii de mr bean si fata lui dan condurache, leit.
nu-l mai vazusem niciodata.
zice "sunteti sora lu' domnisoara ramona?"
zic "nu-s sora. eu sunt ramona"
uimire maxima, se uita la registru, se uita la mine, isi scoate ochelarii si brusc! i se lumineaza fata "da, aveti dreptate, doamne fereste! dumneavoastra sunteti! cu ochelarii astia vad eu ce scriu, dar nu mai vad la distanta. ma iertati, mai imbatraneste omul (el? eu?), dumneavoastra sunteti!"
hewww! e buna cate o asigurare din asta din cand in cand.
continue reading...
29 April 2010
ultima zi de munca
cred ca ziua asta e ca sarutul ala infinit de nostalgic, pe ceafa, in ziua despartirii.
continue reading...14 April 2010
cum procedam
am aproape 30 de ani si credeam ca am facut tot ce se poate face. am iubit, am plans, am ras, m-am bucurat, am crescut animale, am crescut si oameni, am cunoscut sute de oameni (de-aia lately nu-mi mai amintesc de unde-i stiu pe 30% dintre ei), am calatorit, am urcat pe munti, am facut baie in mare la 2 noaptea, am mancat tabule si paella in locurile lor de bastina, am intrat cu masina in copac, am incercat sa-mi asasinez sora nou nascuta, am fost la concerte, la festivaluri, m-am imbracat ingrozitor, m-am machiat ingrozitor, am crescut, m-am facut copil la loc, am crezut ca ma rup in bucati si m-am reasamblat, am spus te iubesc in cel putin 3 limbi, am tradat, am parasit, m-au parasit, mi-am dezamagit prietenii, si ei pe mine, am renuntat la tot ce nu ma facea fericita, am facut si lucruri de povestit in intimitate, si iata-ma-s azi. pe cale sa fac un copil cu cel mai tare gagiu din lume, despre care gagicile zic ca mai e si fotogenic. so am i, btw. :D
si azi. azi se dovedeste ca, ramona dear, nu ai trait nimic senzational. si ca viata, ohooo, s-ar putea sa mai merite un ragaz ca sa demonstreze cati asi are in maneca.
azi sefa mea a intrat in birou si ne-a povestit in 15 minute viata ei. cu barbatii, casatoriile, copiii, cererile in casatorie la minut, fugile din propria casa cu copilul pe umar, povestile de amor la distanta. daca n-as vedea cum arata cand are o fata de 23 de ani, as zice ca femeia asta a vazut prea multe filme de fellini la viata ei.
dar se dovedeste, inca o data, ca la 30 de ani, viata nici n-a inceput. si eu nici n-am 30, ha!
continue reading...
13 April 2010
NexT
azi incepe NexT, pe care il iubim desi ne face sa plangem de fiecare data. :)
in seara asta gegen die wand se cere vazut a treia oara, pentru ca e fantastic de misto.
http://www.nextfilmfestival.ro/
mai au si cateva seminarii interesante: http://www.nextfilmfestival.ro/seminarii
deci ducem piku la filme.
12 April 2010
whatever works? not for me
desi amuzant in ansamblu, recentul woody allen mi s-a parut chiar mai slab decat precedentul vicky, cristina, barcelona. uite c-a fost cu putinta! yay.
in primul rand, scenariul nu mai are aproape nimic din vioiciunea sclipitoare a dialogurilor marca woody allen (oho, tha' waz looong ago!), ca sa nu mai zic despre laitmotivul asta penibil care da titlul filmului si care tot apare unde nu te astepti si nici nu se potriveste.
dupa aia, inceputul dubios, cu interactiunea smart-wanna-be cu spectatorii a personajului principal. deci nu, daca nu spui ceva de-a dreptul sclipitor, nu te intoarce catre camera si nu vorbi cu mine!
schimbarile de rol, transformarile abracadabrante - cam trase de par, iar finalul, hmmmm finalul....
ceea ce n-am inteles din film e daca whatever works se refera la situatia de inceput, in care personajele se complaceau in their little dull lives, sau la aia de sfarsit, unde se transformasera toti ca cenusareasa in their very best.
oricum ar fi fost, nu m-a prins. dar pentru cateva replici si pentru ca e slightly unconvenient, poate, poate, ca merita.
continue reading...
08 April 2010
pisica...
...asta e incredibila:
http://www.youtube.com/watch?v=3wdHxyGcLoQ
nu credeam ca se poate obtine efectul asta de la mine in 19 secunde. :))))
30 March 2010
17 March 2010
03 March 2010
matraguna, doamna buna
Joia asta, la NEC, Andrei Oisteanu tine o conferinta despre religie si narcotice.
Andrei Oişteanu va prezenta cele mai vechi atestări arheologice şi documentare (Herodot) privind folosirea în scopuri religioase şi rituale a unor plante psihotrope (de regulă, cannabis) de către traci şi sciţi. Strabon aminteşte de preoţii traci kapnobatai („umblători prin fum“) pe care Mircea Eliade i-a considerat a fi un fel de şamani „care întrebuinţau fumul de cânepă pentru a provoca transele extatice“.
Pe mine ma intereseaza in mod deosebit partea urmatoare:
Andrei Oişteanu va prezenta de asemenea modul în care unele narcotice sunt folosite în cadrul folclorului religios din spaţiul românesc: plante afrodiziace şi de urzire magică a mirelui (mătrăguna), ciuperci halucinogene folosite de vrăjitoare (muscariţa), plante narcotice pentru „prăjitura morţilor“ (cânepă, mac).
01 March 2010
23 February 2010
să fiţi sănătoşi!
ăăă.... deciii. în primul rând bună ziua, ăăă şi vreau să precizez de la început că este vorba despre o treabă foarte serioasă. ni s-a amenajat pământul, care-l cunoaştem şi astăzi. deciiii! nu râdeţi. ascultaţi, bagaţi la cap, că trebuie să facem un club cu douăsprezece secţiuni, care vă simţiţi mai iniţiaţi, că, mai să ne apropiem de 10 mii de ani încoace, aşa nu se mai poate. că să-i dea ta-su şi să se drogheze. groenlandejii au avertizat. de-acum încolo să ne aşteptăm la bombardamentul cel mare.
17 February 2010
3 zile
mai exista printre noi oameni care isi vor ingropa tovarasul de viata? bunicile mele si-au ingropat amandoua barbatii si au asteptat sa moara din acel moment.
eu nu vreau sa-mi ingrop barbatul, mi-e chiar groaza de asta. dar as vrea, ca pe o fantezie colorata si aproape imposibila, sa ne prinda prea batrani, impreuna, o ultima iarna cu atata zapada ca asta....
ok, sambata ne facem familie, una cu pisici si copii, care nu vor fi niciodata subiect de partaj. :))))
cum o sa fie povestea asta? nu, dom'ne, n-am emotii.
continue reading...
15 February 2010
the holy list
ma plictisisem de intretinut blogul cu ce mai aflu interesant, dar stirea asta mi se pare de-li-cioa-sa.L’Osservatore Romano, ziarul Vaticanului, a publicat o lista cu albume si muzicieni pop (pentru ca se stie, Papa e de parere ca muzica rock e lucrarea diavolului) de ascultat cu constiinta impacata. cica Papa ii asculta si pe iPodu' personal.iata deci, a must listen to de la Vatican: Santana, Oasis, the Beatles, Michael Jackson, Paul Simon, U2, Pink Floyd, Fleetwood Mac. nu chiar orice, se recomanda si albume mai inaltatoare si mai puternic spirituale decat altele: Thriller, The Dark Side of the Moon, Revolver, Achtung Baby, (...) Morning Glory, Rumours, Supernatural.asta daca cineva era nelinistit si framantat pe-aici.gata. ne-am linistit?
^..^
mi-e dor de mers de pisică prin casă, de alergat în urma unei cozi care fuge după stăpâna înspăimântată de gândul atingerii.
01 February 2010
fresh coen goodies
a serious man al fratilor coen e genul de film la care razi cu lacrimi, iar la sfarsit zici "maaaan, that was fucking sad!!!"
evident, e marca lor. personajele au cate ceva care te face sa le adori la prima vedere. oameni prea seriosi cand trebuie sa fie relaxati, aerieni, brutali, inocenti, intruzivi sau timizi, te fac sa ii intelegi de la prima clipire.
larry gopnik e singurul din film care are un chip neutru, normal, aproape curios de banal, n-are nici par rosu, nici pistrui si nici mimica de geniu autist, si totusi, oarecum paradoxal, el e ala in jurul caruia se darama zidurile. fiu-su se pregateste de bar mitzvah ascultand obsedant jefferson airplane si e cel mai simpatic pusti din film. ca, la urma urmei, in ce lume normala mai asculta pustii in mod obsedant jefferson airplane? so he's a freak alright, dar e mega-simpatic. iar rabinii aia trei m-au facut sa regret pentru o ora si ceva ca nu merg duminica la sinagoga.
dupa toata nebunia care se petrece, evident ca larry gopnik ar trebui sa fie salvat de o minune sau macar adus in rand cu lumea de un cataclism universal, but god knows what's it gonna be. evident.
continue reading...
27 January 2010
sex & drugs &.......
Bineinteles ca biopicul Sex & drugs & rock'n'roll nu o sa ajunga ever ever in Romania, drept pentru care I will NOT rely on the illegal ways to get movies. Nuuuu. O sa ma uit din cand in cand pe HBO peste 2 ani, sa vad daca il dau acolo.
Ma rog, pana una-alta mi-am amintit nu numai de celebrul cantec ultra-coveruit care da titlul biopicului, dar de o intamplare care pe mine m-a uimit timp de trei zile, dupa care am uitat-o pana acum cateva zile. Intamplarea a fost intalnirea lui Ian Dury cu baietii de la Madness, care in particular nu canta niste psihoze atat de mari ca cea de mai jos:
Cat despre trailerul filmului, se prea poate sa nu il recunoasteti in el pe Gollum. Dar e Gollum.
Iar de la Luiza de pe blog am aflat ca Peter Gabriel, un domn foarte simpatic, scoate un album de coveruri dupa, printre altii, David Bowie, Talking Heads sau Radiohead. Haha, isn't it ironic, Buf? :))))))))))
continue reading...
Subscribe to:
Posts (Atom)
