Bazar bizar

La indemnul domnului Urmuz, pe care eu insami l-am indemnat sa scrie primul, iata-ma in fata unui subiect delicat: cadourile bizare pe care le-am primit.

In primul rand, trebuie sa marturisesc ca n-o sa povestesc despre cadourile cu forme bizare si intrebuintari dupa curajul fiecaruia. Haha, deisgur ca nu! Pe unul dintre aceste cadouri, adus cu grija din Bulgaria, nici nu l-am putut pastra. Mai vine tata in vizita, mai trece mama cu vreo bunica.... Pe altul, cam in acelasi stil, l-am asezat pe un raft mai de sus, mai in spate, asa.

Dintre cadourile cu influente bizare asupra vietii, iata animalele.

Cand daruiesti un animal, trebuie sa te asiguri inainte ca primitorul e in stare, ca n-o sa-l traga de urechi, n-o sa-l disece, o sa-l hraneasca si cate si mai cate alte actiuni necesare pentru supravietuirea animalelor in captivitate. Cum prietenii mei m-au asigurat intotdeauna ca nu-s in stare sa am grija de animale, nu stiu cat cinism i-a putut determina pe unii dintre ei sa imi dea pe mana vietati.

Primul a venit Rambo, un iepure mic si negru, simpaaatic si obraaaznic. Andrei l-a daruit cu numele Rambo, dar eu nu i-am zis niciodata Rambo, l-am rebotezat. Mi se parea prea mic si aiurit ca sa-l cheme Rambo. Dupa ceva vreme devenise foarte gelos si ii musca pe toti musafirii de picioare. N-am vrut sa-l tin in apartament, asa ca l-am donat tatalui meu, sa fie pet pe langa casa de la tara. Pana sa-l duca la tara, tata l-a tinut in boxa, de unde iepurele si-a recapatat numele, probabil predestinat. Urmarindu-l evadand din cutia in care era tinut, tata si-a dat seama ca iepurele are guerrilla skills sau ma rog, ca e aproape un campion de K1 al iepurilor, ca in colectivitate ar fi iepurele alfa, tata lor. Oricum s-o fi desfasurat procesul, cert e ca data viitoare cand l-am vizitat il chema deja, iar, Rambo.

Dupa Rambo m-am linistit o perioada, singura si linistita. Pana a venit Mini.

Mini, un soarece independent, rautacios si speriat, ca toate sinsilele, a venit de la Brasov, unde traia inghesuit intr-un spatiu mic, alaturi de altii ca el. Pe Mini nu se putea sa nu-l iubesti, ca era super caraghios si frumos. Cand a mai venit sa stea cu noi si un pisoi mic si portocaliu pe nume Cooper, Mini si-a pierdut mintile. Cooper a plecat. Mini a castigat orice razboi, fiind maestru la santajul sentimental al fiintelor superbe. Mi-a mancat cizmele preferate, l-am iertat. A ros mobila, iertat. A ros telecomanda, iertat. Florile, iertat. Stia bine cum e cu manipularea. Asta vara a plecat, probabil in cateva vieti va fi cel mai tare consilier pe manipulare de la Pentagon.

Poate ca animalele nu-s chiar cele mai bizare cadouri. In conditiile in care mie prietenii nu mi-ar da pe mana nici macar o colonie de furnici (courtesy of Lavinia haha), e ciudat totusi ca le-am primit.