Cura de soare

La Brasov a fost soareeee, foarte mult soare.

Langa pescarie, dupa masa, pasionatii pescuiau, intinsi pe sezlonguri sau ciuciti langa lansete. Era soare si lacul stralucea nemiscat, pana cand sarea crapul sa dea cu tifla firului intins si nemiscat. Langa undita se vorbeste incet, am pasit si noi cu grija, prin aerul ca o panza de paianjen.



Ne-am insorit pe un mal de lac. Sub malul de pamant rosu, un caine mergea agale in urma unei turme de capre, fara interes. Mi s-a parut mie ca e ditamai jemenfichistu' de caine si ca-l doare la basca de caprele si oile ma-sii.

Nici nu mi-am terminat gandul ca l-a si luat ciobanul la o serie de sudalmi si amenintari. "Vladut, o sa te omor cand te prind! De nimic nu esti in stare..... Vii tu aici, las' ca ne-ntalnim noi doi!"

Vladut nimic, privea pe sub sprancene si se plimba agale, ca doar era duminica.

O fi luat-o pe coaja Vladut, pana sa-si primeasca bolul de lapte prins. Dar a cam meritat-o, ca prea le-a dat cu tifla si caprelor, si oilor, si ciobanului si fartatilor care, ca in echipa, au ramas cu flancul drept descoperit.


La cinematograful 5D m-am cam plictisit. Eram o pisica, vedeam prin ochii ei, am intrat prin tunele, am alergat soareci, m-am batut cu caini si alte lighioane. Intr-un final, am scapat dar murisem sau ceva, n-am inteles nimic, ca m-am concentrat sa nu cad dintr-un copac, ma rog. Nimic senzational in stare de luciditate absoluta.