Confesiunile unui cafegiu

Am primit azi o carte foarte simpatica, am frunzarit-o un pic si suna excelent. "Confesiunile unui cafegiu" de Gheorghe Florescu e povestea unui personaj autentic si foarte interesant: un patron de cafenea din perioada interbelica ce reuseste cumva sa pastreze afacerea in comunism. Este totusi arestat si, dupa 3 ani de inchisoare, este eliberat conditionat. Participant la "Piata Universitatii", Florescu supravietuieste unui atac cerebral, dar ramane cu pareza pe partea dreapta. Invata sa scrie cu mana stanga pentru a scrie aceasta carte, in care povesteste cu haz si pofta istorii in care apar Toma Caragiu, Ileana Vulpescu sau Florin Piersic, stransi laolalta in amintire la o cafea Martinica.

Am fost impresionata de povestea personala a scriitorului din perspectiva cuiva care a incercat sa scrie ceva si n-a reusit sa treaca prea usor peste fatidicele 100 de pagini. Cartea asta are 500 de pagini scrise marunt, marunt, ceea ce ma inspira cu atat mai mult cu cat a fost asternuta pe hartie cu o mana recent deprinsa intr-ale scrisului.

O sa povestesc mai multe dupa ce mai voi fi delectat. Uite o carte care merge, asa cum ma inspirase Urmuz acum cateva zile, in vacanta de iarna, langa soba, cu o cafea buna.

Acum plec din acest oras in orasul meu de adoptie. Voi reveni cu detalii, mai ales despre noul cinematograf 5D, care suna atat de penibil incat trebuie sa-l incerc. Sper sa nu ma ude cu ceva, sa nu imi arunce cu praf in ochi. Vom trai (?) si vom vedea.