Ma intriga spre nervozitate dorinta imperativa a oamenilor de continua schimbare.
Cunoscutii mei vor mereu sa schimbe slujba, iubit, casa, masina, familie, prieteni, anturaj, oras, preocupari, frizer, croitor, scoala. Numai ce le-au gasit ca li se par depasite. Stabilitatea e overrated, suspansul e noua religie!
Toata lumea vrea sa traiasca altfel, adica in necunoscut. Fetele vor sa fie manechine, manechinele vor sa fie sotii de afaceristi, sotiile de afaceristi vor sa aiba in pat the giggolo last night.
Am auzit de atatea ori aceasta fraza sinistra: Vreau sa ma reinventez. Ce #$%&* e asta, a te REinventa??? Asta presupune ca te-ai inventat vreodata? Ca ti-ai facut un plan pe hartie despre ceea ce esti si unde vrei sa ajungi?
Linda Litzke vrea sa se reinventeze, Mihaela Radulescu vrea sa se reinventeze. Horia Branciu vrea sa se reinventeze. Adrian Mutu s-a reinventat. Lui Aurelian Temisan nu i-a reusit.
Religia asta e nou inventata, religia reinventarii. Consumerismul se extinde si in pat. Mai demult era pace pe frontul achizitiilor. Cunosc oameni care au muncit in acelasi loc toata viata lor, au fost casatoriti cu acelasi om toata viata lor, s-au mutat intr-un apartament mai mare pe cand aveau vreo 30 de ani si au ramas acolo.
Ce poate fi mai confortabil, mai simplu si mai frumos decat sa te intinzi dimineata si sa gasesti langa tine aceeasi clavicula, aceeasi talie, aceleasi maini? Sa te afunzi in aceeasi perna si sa iti vina sa plangi ca s-a rupt husa de la canapea si trebuie s-o schimbi? OK, natura mea statica ma face sa ma indragostesc din ce in ce mai mult de lucrurile mele. Dar, obiectiv vorbind, extrema cealalta, fuga dementa dupa noutate, dupa suspans, dupa REinventare mi se pare sinistra. Ca si cum nu mai conteaza cu adevarat pentru noi decat sa fugim de rutina, chiar si atunci cand nu ne raneste.
15 comments:
oh, da
si ce-o sa spun acum e un cliseu, dar eu am convingerea asta: people incearca sa schimbe slujba, iubit, casa, prieteni, etc pentru ca-s incapabili sa se schimbe pe ei insisi, they hate themselves, daca s-ar placea nu ar mai vrea sa schimbe oamenii, orasul, preocuparile, etc in fiecare sezon
e si convingerea mea.
Cred că Raulnecesar are dreptate: brandul personal nu e bine construit. Sau mai bine zis, nu există.
Şi astfel fug şi ei încoace şi dincolo, pînă cînd, într'o bună zi, bolnavi de Alzheimer, nu vor avea nevoie să'şi reamintească ceva, căci ceva'ul va fi nimic, căci curgerea nu are memorie.
Acuma, nu știu, dar cică relația cu oamenii definește, de fapt, relația ta cu tine însuți/însăți. Prin urmare, cei care se împacă bine cu ei înșiși, vor căuta mai puțin reinventarea. Înclin să cred.
Cred ca ceea ce numesti tu reinventare si pomenesti nume ca Brenciu sau Mihaela Radulescu are de'a face cu brand'ul si marketingul, nu cu reinventarea. Daca vezi ca nu mai vinzi o sa vrei sa schimbi ceva ca lumea sa cumpere in continuare.Sau poate vrei sa vinzi mai mult sau sa schimbi targetul.
Legat de cealalta parte cu stabilitatea sau natura statica cred ca e natura umana - poate ca o sa vrei sa stai in acelasi job si in aceeasi casa toata viata insa pana la urma tot o sa intervina o forma de challenge in viata ta care o sa trigger schimbari.
Poate ca forma asta de challenge nu se manifesta strict legat de partea materiala - job, casa, scoala, masina.
Poate ca se manifesta spiritual - ca de exemplu o sa'ti faci un blog unde o sa dai la perete in fiecare zi cu gandurile tale din dorinta de a fi auzit. Sau poate o sa te apuci de un master din dorinta de a invata ceva nou sau de a avea o diploma care sa deschida mai multe usi(sau sa le inchida).
Deci, reinventare sau nu, ea exista. Se cheama schimbare.
hmm, n-am vorbit de a merge mai departe in viata. normal ca azi e mai putin posibil sa stai intr-un job toata viata, poate daca esti doctor sau profesor de sport, si nici atunci.
pe mine goana asta dupa ceva mereu nou ma uimeste. continua, stii? aia cand iti propui sa ajungi intr-un punct, si numai ce ai ajuns acolo ca zici "OK, what next?".
Hmmm, asta cu blogul....habar n-am, poate ai dreptate. Masterul nu. Pentru mine masterul n-a fost o schimbare. Fac master unde am terminat si facultatea, mi-era dor de scoala. In fapt, e ca o intoarcere.
a, si partea cu diploma!!! Andrei, vii de pe blogul lui Matasel??? :))) adevarul in cazul meu e ca am terminat facultatea acum cativa ani, si anul asta mi se facuse un dor de scoala!!! nici nu tin neaparat sa-l termin, dar deocamdata imi place. call me nostalgic, dar nu insinua ca imi fac un lifting de comunicare si un implant pe 4buzz. chiar de-o fi asa, am nevoie de un psiholog sa certifice. :)))
eh lasa ca nu mai e nevoie de psiholog. din moment ce ai recunoscut esti pe jumatate vindecata :)). si reinventata.
legat de goana dupa schimbare eu continuu sa cred ca e o chestie de confort. ajungi intr'un punct confortabil al vietii tale, da? daca stai acolo 60 de ani sau 6 minute cred ca e o chestie de optiune personala si nu are nimic de'a face cu reinventarea de care pomenesti.
si inca o chestie: wtf is matasel ??
eu citesc bloguri la plezneala si niciodata aceleasi pentru ca nu imi place sa cad in rutina rutinei cuiva care'si vorbeste gandurile in fiecare zi. imi place sa ma reinventez, draga :))
glumesc desigur. dar tot nu stiu cine e matasel.
hahaha, ai fost simpatic, desi in continuare cred ca vorbim de chestii sensibil diferite si nu vrei sa te asezi un pic sa ma intelegi si pe mine. da' nu-i bai, numa' ca n-as vrea sa crezi ca nu apreciez oamenii care cresc. ce naiba, m-am impresionat odata cand am vazut un reportaj despre un tanar care fusese la casa copiilor si acuma era programator. e chestii diferite, of.
sa nu confundam schimbarea cu evolutia, de multe ori e regres bine ambalat in spoiala
pare rau, eu nu inteleg mai nimic din ce scrieti voi aici. asa vorbiti si la o bere? cu "brandul personal", " forma de challenge in viata ta care o sa trigger schimbari", "relația cu oamenii definește, de fapt, relația ta cu tine însuți/însăți"? sunt oameni si oameni, nu va mai cantonati in truisme.
:)) da, ma, sunt oameni si oameni, si fiecare zice si el ce crede.
eu am zis ce ma 'nerveaza pe mine, nu stiam ca te 'nervezi.
cat despre truisme, ce naiba sa facem? vorbim si noi cum putem. ia sa ne calmam, Cristiane, Cristiaaaneeee!!!!
bine ramona, ca un anxios temperat plin de dileme vechi sau mai nou, incabil sa priceapa de fiecare data firescul sau nefirescul semenilor mei, ma calmez :)
revin cu o precizare: scuze, nu vreau sa lezez pe nimeni, eram chiar binedispus de gravitatea subiectului. un fel de a lua totul in tragic si nimic in serios :)
Bre Ciucieo..io nu-s de acord jur! Nu-s de acord cu sa nu fim de acord cu reinventarea. La fel cum nu sunt de acord ca se dau prea multe note de 10 la dansez pt tine..da' na...asta e treaba mea..Domnule, eu cum ar veni sunt de acord cu reinventarea asta. Care-i treaba, daca nu mai esti fericit intr-un loc pleci mai departe..bine nu vorbesc de patologii si cred ca nici tu..goana asta dupa altceva e sanatoasa..te scoate din plictis, din banal, din relatii bolnave…adica pana mea…daca nu iti mai e bine pleci domle si uneori plecatul asta presupune mai multe schimbari..ca hotarasti ca niste oameni nu-ti mai fac bine si nici nu pricepi cum de i-ai lasat pana acum sa tropaie prin capul si viata ta zici: hai ma nene ia calu’ meu si du-te..asta poate fi un fel de reinventare prin care de fapt pui lucrurile in ordine..na..parerea mea..poate uneori e si semn de labilitate ..asa zic..
Post a Comment