Reconstituirea

Am revazut Reconstituirea la Studio, in cadrul proiectului Gala Top 10, care a iscat un pic de valva si a tulburat apele in care se scalda orgoliul artistilor nostri.
Reconstituirea, crema cremelor acestui top controversat, a rulat azi intr-o sala cu multi oameni tineri, majoritatea probabil la prima intalnire cu el.
Eu imi aminteam vag o stare de neliniste totala si mai multe nu; doar o stare foarte apropiata de durere si cateva replici care au facut istorie. Am vazut filmul cand eram prea necoapta pentru a intelege cu creierul. Atunci l-am inteles cu inima si am pastrat o stare de foiala a sufletului, de stinghereala ca in fata plansului.
Imi aminteam aseara, inainte sa inceapa filmul, ca aduce cu el o tristete sfasietoare, o frustrare nenorocita si un gust amar ai am ramas incremenita in asteptarea dezastrului.
Ciudat, desi replicile imi pareau uneori familiare (evident, arhicelebra De ce-ai dat, ma, de ce-ai dat? sau Ma doare, ma!... Ma doare-n cur, ma!), nu-mi aminteam atata haz nebun, desi na! e Pintilie.
Dar n-am prea ras. Pentru ca stiam ca se intampla ceva care ma zguduise pe vremuri. Ce creier puteam si eu sa am pe atunci, ca din tot filmul asta sa raman doar cu scena de final si cu pumnii stransi! Si tot nu i-am desclestat. Sa fie-al naibii daca asta nu e cel mai sfasietor sfarsit.