Mda, deci uichendul meu a inceput promitator cu urmatoarea eroare fatala: m-am urcat in alt tren. Nu ma intrebati cum, ca a fost ca o gaura neagra care te inghite si gata. Deci am ajuns la gara, sa iau rapidul de 2.30 spre Brasov, care mi-a fost comunicat ca rapidul de 2.30 nu mai circula, ah, ce surpriza, nu stiam, ca pe site zice ca e! Plus ca eu la ora asta de obicei muncesc, acum e o exceptie ca am plecat asa devreme. Cat e ceasul, doua fara 4 minute, va dau la personalul de doua si 6 minute sa nu asteptati pana la 3 jumate?, zic dati-mi ce sa facem......Va dau, dar sa va grabiti, va rog!
Super graba, haos, haos, tabela, linia 1, fugi, arunca geanta, prinde trenul, linia 1, gasit linia-gasit tren-gasit loc, oameni dubiosi, enfin, chill ca am prins trenul; dupa 15 minute trenul nu mai pleca. Zic na, asa e cu personalele astea, nu te poti astepta sa mearga totul bine cand dai 180 de mii pana la Brasov. Mai trec vreo 8 minute, in sfarsit plecam, scot laptopul, castile, scriu, ascult muzica, un vecin bea bere la doza, nu ma anturez deloc-deloc.
Punctul culminant – vine controlorul, se antureaza cu astia doi dintre care unu’ bea bere in continuare, se cunosc toti intre ei, se saluta, se intreaba de neamuri, mai trec vreo doi pe coridor, se saluta toti. Dau biletul, controlorul ma priveste compatimitor, Unde mergeti domnisoara? La Brasov, zic eu considerand-l strechea, Mda, pai v-ati cam urcat in alt tren.
De aci incolo, vrei nu vrei, m-am anturat, ce sa fac, intrucat trebuia sa aflu care imi sunt optiunile. Bun, zic, asta e, da’ acuma ce fac, cum o dreg? Unu’ zice – pai coborati la Titu, la Titu prindeti personalul de Bucuresti, va intoarceti si plecati cu trenul bun (haha-ha, hi-hi-hi) spre Brasov. Mda, naspa. Auziti, zic eu intr-o clipa de luciditate, dar trenul asta unde merge? Adica unde e capatul lui? La Targoviste. Misto, n-am mai fost la Targoviste de cand m-au facut pionier la Turnul Chindiei.
Hotarasc sa merg pana la capat, pregatesc sa se trimita sareta la Targoviste sa ma ridice, dar ce te faci ca sareta ajungea hat dupa ceva timp, ajung la Targoviste, sareta numai ce plecase din Brasov, aflu de un personal de Ploiesti peste 10 minute, iau bilet, urc in tren, ajung la Ploiesti, sunt ridicata la ora 18:18, fix ora la care trenul bun ar fi ajuns in Brasov. Isn’t it ironic, don’t you think?
Deci doua chestii ca si concluzie: unu la mana – ce bine e sa ai un domn care sa nu se enerveze cand esti ametita si total pierduta si trebuie sa vina sa te culeaga de pe coclauri si totusi zambeste si zice offf, off, ce tolomaca esti! Recunosc, cam sunt. Doi la mana: mersul cu doua personale pe ruta Bucuresti-Targoviste-Ploiesti trebuie ca dezvaluie cea mai urata Romanie din lume, cu niste campuri pustii si triste pline de pet-uri si pungi, tone de gunoaie, mormane de fiare vechi, betoane macinate si oameni tristi. Daca nu credeti ca Romania detine cel mai urat traseu feroviar dn lume, va rog sa cutezati si sa imi spuneti cum a fost.
Super graba, haos, haos, tabela, linia 1, fugi, arunca geanta, prinde trenul, linia 1, gasit linia-gasit tren-gasit loc, oameni dubiosi, enfin, chill ca am prins trenul; dupa 15 minute trenul nu mai pleca. Zic na, asa e cu personalele astea, nu te poti astepta sa mearga totul bine cand dai 180 de mii pana la Brasov. Mai trec vreo 8 minute, in sfarsit plecam, scot laptopul, castile, scriu, ascult muzica, un vecin bea bere la doza, nu ma anturez deloc-deloc.
Punctul culminant – vine controlorul, se antureaza cu astia doi dintre care unu’ bea bere in continuare, se cunosc toti intre ei, se saluta, se intreaba de neamuri, mai trec vreo doi pe coridor, se saluta toti. Dau biletul, controlorul ma priveste compatimitor, Unde mergeti domnisoara? La Brasov, zic eu considerand-l strechea, Mda, pai v-ati cam urcat in alt tren.
De aci incolo, vrei nu vrei, m-am anturat, ce sa fac, intrucat trebuia sa aflu care imi sunt optiunile. Bun, zic, asta e, da’ acuma ce fac, cum o dreg? Unu’ zice – pai coborati la Titu, la Titu prindeti personalul de Bucuresti, va intoarceti si plecati cu trenul bun (haha-ha, hi-hi-hi) spre Brasov. Mda, naspa. Auziti, zic eu intr-o clipa de luciditate, dar trenul asta unde merge? Adica unde e capatul lui? La Targoviste. Misto, n-am mai fost la Targoviste de cand m-au facut pionier la Turnul Chindiei.
Hotarasc sa merg pana la capat, pregatesc sa se trimita sareta la Targoviste sa ma ridice, dar ce te faci ca sareta ajungea hat dupa ceva timp, ajung la Targoviste, sareta numai ce plecase din Brasov, aflu de un personal de Ploiesti peste 10 minute, iau bilet, urc in tren, ajung la Ploiesti, sunt ridicata la ora 18:18, fix ora la care trenul bun ar fi ajuns in Brasov. Isn’t it ironic, don’t you think?
Deci doua chestii ca si concluzie: unu la mana – ce bine e sa ai un domn care sa nu se enerveze cand esti ametita si total pierduta si trebuie sa vina sa te culeaga de pe coclauri si totusi zambeste si zice offf, off, ce tolomaca esti! Recunosc, cam sunt. Doi la mana: mersul cu doua personale pe ruta Bucuresti-Targoviste-Ploiesti trebuie ca dezvaluie cea mai urata Romanie din lume, cu niste campuri pustii si triste pline de pet-uri si pungi, tone de gunoaie, mormane de fiare vechi, betoane macinate si oameni tristi. Daca nu credeti ca Romania detine cel mai urat traseu feroviar dn lume, va rog sa cutezati si sa imi spuneti cum a fost.
La intoarcere, am nimerit in metrou cu galeria Rapidului Giulesti, lup-ta da-ca ne iu-besti, am asistat la niste lupte de strada, program de cantece, ambitie de a linsa orice ne-suporter vadit, ma rog, o atmosfera fermecatoare.
Iar trenul, care venea de la Oradea, a intarziat in Brasov 25 de minute.
Va zic: eu cu trenul, in viata mea........ – mai merg o data sau de doua ori.
Va zic: eu cu trenul, in viata mea........ – mai merg o data sau de doua ori.
2 comments:
Haha, tare.
Vorba aluia, you are not alone.
1. Am plecat la Targoviste, am ajuns la Pitesti. Dupa doua ore de autostop, curve care pareau femei cinstite, femei cinstite care erau luate drept curve, bere bauta pe bordura, flirtat cu vanzatoarea de la PECO, amicii din Targoviste au venit sa ma culeaga. Si astia, cum sa zic, nu sunt niste domni.
2. Am plecat la un gratar la Voluntari, am ajuns la Afumati. (Ma rog, probabil si acolo fac aia gratare, ca de undeva o fi venind si fumul).
Ma rog, plus altele. Ce e trist ca astea se intampla cu tot cu simtul ala al orientarii, specific masculin. Sa vezi ce pateam daca eram femeie.
Multumesc de intelegere, frate bun ce-mi esti!
Ca astia toti m-au balacarit si au ras de mine.
Dar oricum, mai rau ca mine, nu ai cum, deci nu ai cum sa fii.
Post a Comment