La cina in Amsterdam!

Bun... Jason m-a scos la cina la Les Artistes, restaurant libanez aflat desigur, la "5 minutes walking distance from our house". Il stie si place pe Simon, patronul, asa ca suntem intampinati cu vinul casei si "the nicest table here". La masa ne intalnim cu Dave, care e stoned si zambeste intr-una, ma intreaba mereu de Claudia noastra (poate pentru ca e prietenul ei si numara zilele pana sambata cand ne viziteaza). E haios si face conversatie politicos, ca orice britanic. Imediat apare si David. David e din Madrid, dar locuieste in Amsterdam de ani buni, preda tenis la un club fitos si ne-o prezinta pe Brigitte, noua lui prietena elvetianca. Brigitte e blonda si creata, inalta si zgomotoasa, rade mult si tare si este of course, so haaaaapy to meeeeeet meeeee. Ne mai zice ca tocmai ce si-a dat demisia de unde lucra si ca are in plan doar sa mearga pe la festivaluri de rock vara asta. Zambesc seco-toleranto-superior.

Apare si Kamal, care in loc sa o aduca pe Aga (prietena lui, poloneza de-a noastra), se prezinta cu Youness, prietenul lui din copilarie care tocmai ce s-a mutat in Amsterdam, ca sa se faca DJ (!), dupa 18 ani de locuit la Londra. Ma uit in jur si suntem dupa cum urmeaza: o romanca (multumesc!), un american, un francez, un marocan, o elvetianca, un spaniol, un englez (din Cambridge chiar), toti intr-un restaurant libanez din Amsterdam. Diversitate pe paine, pardon pe lipie...

Ii ascult zambind, vorbind despre acelasi lucruri ca peste tot. Fotbal, potentiale investitii in imobiliare, terenuri de vanzare la marginea orasului. Ma simt ca acasa. Topicul se schimba si acum vorbim despre UPC si tipurile de pachete pe care le au, HBO, canale de filme. Kamal are charisma si face glume multe legate de canale si posturi tv toate vizandu-l pe David si bulversandu-i noua cucerire blonda. Ma amuz. Mancam humus si vinete si iaurt si miel si pui si baclava. Ma simt ca acasa.

Plecam (unii pe jos, altii pe scooter, altii pe bicicleta), intr-un bar de langa. Eu beau suc de portocale (prietenii stiu de ce! :) ), baietii se imbata incet unul cate unul, sub privirile mele. Pornesc discutiile pe teme de etnii, politica, se trezesc pasiuni si natiuni. Ma simt ca acasa.

Ies cu Dave afara, sa fumam una alta si mi se inmoaie genunchii cand il aud ca imi povesteste fara sa il intrebe nimeni, cat e de fericit si indragostit. Ma topesc la "Claudia? I mean.. Oh, my God!". Jason i se alatura afara si Dave este atat de haios cand... in timp ce Jason se chinuieste sa isi aminteasca ceva, Dave ii passes the joint si ii spune foarte serios: "here, this will make you remember!". Lol.

La un moment dat l-am convins pe Jason sa mergem acasa, asa ca am pasit in liniste pe piatra cubica, straduindu-ma sa nu pasesc pe linii, margini, etc, ci doar in centru dalelor curate si lucioase. Nu m-am simtit ca acasa.

Speaking of which, maine inchei un capitol si vin acasa.