Cum repara soldatul gramofonul

Ramona a terminat carte frumoasa si vorbeste despre ea, intrucat merita

Cel mai important eveniment al zilei este ca am parcurs si ultimele randuri din cartea lui Sasa Stanisic; le-am citit aproape litera cu litera, ca sa prelungesc agonia si cu un nod in gat ca s-a terminat. Ca personajul din carte, m-as intreba si eu o prostioara retorica: De ce cartile bune nu dureaza la infinit?
E o carte in primul rand emotionanta, in al doilea rand scrisa binisor, iar in al treilea rand frumoasa. Pe mine m-a facut sa rad si sa plang in egala masura. Celor care le-a placut T.O. Bobe cartea asta o sa le placa mai abitir, pentru ca are mai multa substanta.
Daca Sasa nu ar cauta-o in disperare in fiecare pagina a cartii pe Asija (si pun pariu ca o cauta si in viata reala), o fata pe care a pierdut-o cand a fugit cu familia in Germania dintr-o Bosnie invadata si terorizata, daca nu ar cauta-o zic, ar fi o partida buna pentru fetele sensibile la umor si sensibile in general.
Azi dimineata m-am apucat de Stapanul Inelelor, ceea ce inseamna ca vreo cinci ani o sa fiu ocupata, pentru ca, facand un calcul sumar, cartea are: primul volum 15.300 pag + al doilea volum 1.238.400 de pagini + al treilea volum 765.320 de pagini, rezulta ca am de citit 2.019.020 de pagini si ii multumesc pe aceasta cale Cristinei care s-a asigurat ca am de citit in urmatorii ani cu acest inspirat cadou de Craciun pe care chiar eu mi l-am dorit.
Apropo de carti care te fac sa razi, azi dimineata mi-am amintit fara motiv de Miss Romania a lui Cezar Petrescu, pe care am citit-o cand eram mica si m-am prapadit de ras. Nu stiu daca umorul avea alte valente pe atunci sau cartea e intr-adevar genial de amuzanta, o sa incerc sa recitesc cateva pasaje cand ajung la parintii mei.