10 June 2009

Povesti albastre


Sora mea mi-a povestit cum la botezul Marei parintii nu au vrut bani si cadouri pentru ea, pentru ca ea are tot ce ii trebuie. Au ales niste copii de la 3 centre de plasament, care au scris ei asa pe niste foi ce-ar vrea sa primeasca daca ar avea cine sa le daruiasca. Dupa care fiecare biletel a fost repartizat unui invitat, sa se descurce. In care situatie Cristina a primit un biletel pe care fetita repartizata ei scrisese: Vreau o papusa mare-mare, sa dorm cu ea ca sa nu-mi mai fie dor de mami.
Wow! N-am comentarii, ca mie mi-au dat lacrimile instantaneu la povestea Cristinei, daca vedeam biletelul cred ca nu mai eram om cateva zile. Asta a fost cea mai trista poveste pe care am auzit-o in ultimele luni....


Tot cam de inima albastra asa, am primit de la Marius niste poze cu 9 catelusi abandonati, care iti rup inima de mici si draguti ce sunt, dar pe care nu ma pricep sa-i plasez, caci nu cunosc oameni care stau la curte sau care vor catel. Poate stiti voi.



7 comments:

Matei Badea said...

merita mentionat si baietelul care si-a dorit autograf de la AC/DC si a primit. oaa

Ramona Gabar said...

da, eu n-as fi crezut ca se poate asa ceva. mi-as fi pus banii pe Mutu sau pe Guta, rather......

martell xo said...

Ma intreb cam cat de mari cresc catelusii astia?i-as lua unul Evei :)

in zarnesti, la casa de copii, stau copilasi de 3-4 ani la poarta si intreaba trecatorii daca nu le primesc prietenia.m-a intrebat si pe mine o fetitza cum ma numesc, trecand prin fata casei lor.s-a prezentat foarte frumos si fara nici o ezitare.
poate ar trebui sa ajutam mai mult copilasii fara parinti.

Ramona Gabar said...

clar ar trebui. am auzit atat de multe povesti care m-au facut sa-mi crape capul, dar si obrazul, fiindca n-am adunat niciodata 3-4 prieteni cu cateva sacose cu fructe, sa mergem sa stam cu niste copii abandonati cateva ore. probabil in viitorul apropiat o facem si pe-asta....

martell xo said...

copilasii despre care vorbim se bucura de orice atentie, indiferent ca este o jucarie pe care noi o tinem in casa plina de praf, o ciocolata sau 2 ore de joaca cu ei.

Crisa said...

Erata: era doar un centru de plasament, restul erau scoli de copii cu nevoi speciale. Daca ai fi vazut scrisorile copiilor hipoacuzici, care isi doreau tratate de sculptura sau muuulta pasta de modelaj. Cum sa fii asa de mic si cea mai mare dorinta sa fie un tratat de sculptura numai al tau?!

Ramona Gabar said...

pai ma gandeam si eu la asta, ca doua ore cu ei e deja foarte important. asa ca ma gandesc sa organizam o excursie. chiar daca n-avem inca tratate de sculptura. :)