Scrisori catre fiul meu

Scrisori catre fiul meu are cateva pasaje absolut fermecatoare. Am inceput cartea asta cu mare inversunare, pregatita pentru o lupta si pentru o decapitare. Ma asteptam la altceva si, desi primele pagini mi-au confirmat asteptarile initiale, m-am dezghetat odata cu ea, pagina cu pagina. Raceala, distanta de inceput au disparut si m-am afundat incet-incet intr-un text sincer, aproape cald, in orice caz de o mare vulnerabilitate. Este intr-adevar o carte invelita intr-un ego doar de putine ori straveziu. Dar este si o carte a slabiciunilor, a neputintei, a spaimelor, a bolii, a singuratatii, a iubirii. Sunt cateva fraze in cartea asta care m-au tintuit locului, este motivul pentru care mi-a placut, mi-a placut teribil.