12 February 2009

Povesti cu si fara memorie

EP poartă la încheietura mâinii stângi o brăţară din metal, cu un avertisment medical. Deşi este evident la ce foloseşte, îl întreb oricum.
Îşi răsuceşte încheietura mâinii şi citeşte relaxat: "Hmmm… Scrie «pierdere de memorie»." EP nu-şi mai aminteşte nici măcar faptul că are o problemă de memorie. Redescoperă acest lucru în fiecare moment. (...)
Într-o dimineaţă obişnuită, EP se trezeşte, ia micul dejun şi se întoarce în pat ca să asculte radioul. Dar, odată întors în pat, nu mai e prea clar dacă a şi luat micul dejun sau dacă abia s-a trezit. De multe ori, mai ia o dată micul dejun, apoi se întoarce iar în pat, ca să mai asculte radioul. În unele dimineţi, ia micul dejun chiar şi a treia oară.
(...)
"E fericit tot timpul. Foarte fericit. Presupun că din cauză că nu are niciun stres în viaţă" - spune fiica lui, Carol, care locuieşte în apropiere.
(...)
Soţia lui, Beverly, îl lasă acum să iasă singur, deşi o singură cotitură făcută greşit l-ar face să se rătăcească de tot. Uneori se întoarce de la plimbare cu obiecte pe care le-a cules pe drum: o grămăjoară de pietre rotunde, un căţeluş, portofelul cuiva. Niciodată nu poate să explice cum au ajuns în posesia lui.
"Vecinii noştri îl iubesc, fiindcă se apropie şi începe să discute cu ei" - spune Beverly. Chiar dacă el crede că-i întâlneşte pentru prima dată, a învăţat că în preajma acestor oameni se simte în largul lui. Traversăm şi iată-mă singur cu EP pentru prima dată. Nu ştie cine sunt sau ce caut lângă el, deşi pare să simtă că mă aflu acolo dintr-un motiv justificat. Este prins în capcana supremului coşmar existenţial, orb în faţa realităţii în care trăieşte.
Simt impulsul de a-l ajuta să evadeze, măcar pentru o clipă. Vreau să-l iau de braţ şi să-l scutur. "Ai o tulburare de memorie rară şi care te afectează - intenţionez să-i spun. Ai pierdut ultimii 50 de ani. În mai puţin de un minut, vei uita că această discuţie a avut vreodată loc."
Îmi imaginez groaza în stare pură de care ar avea parte, claritatea de moment, hăul imens care s-ar căsca în faţa lui şi apoi s-ar închide la fel de rapid. Şi apoi o maşină care trece sau o pasăre care cântă l-ar face să revină în bula lui de uitare. Ne întoarcem şi parcurgem înapoi strada al cărei nume l-a uitat, trecând pe lângă vecinii care-i fac cu mâna, dar pe care nu-i recunoaşte, spre o casă pe care nu o ştie. În faţa casei este o maşină parcată, cu geamuri fumurii. Ne întoarcem să ne uităm la imaginile noastre reflectate.
Îl întreb pe EP ce vede. "Un bătrân - spune el. Nimic mai mult."

http://www.natgeo.ro/stiinta/sanatate/secretele-memoriei/

2 comments:

Me and Bro said...

Poate e mult mai fericit decat noi toti la un loc. Iti dai seama ce inseamna sa uiti toate nenorocirile, sa plutesti prin viata, sa uiti fete incruntate, ca masina te-a stropit, ca te-ai patat cu vin aseara, ca tipa ti-a dat papucii... pariez ca zambea

the winner said...

deviza mea: psihiatrul imi spune ca sunt nebun, dar vocile din mintea mea spun ca nu :-)
www.tismanaru.blogspot.com