24 January 2009

Berceni story

Aseara ni s-au intamplat cel putin doua chestii dubioase, marca Berceni. Iesisem de la Frost/Nixon impreuna cu Cristi Luca si stateam in fata cladirii City Mall de pe langa blocul meu, sa ne reculegem, el, si sa ne treaca revolta, eu. In paranteza fie spus, mie mi-au impuiat capul astia la facultate cu cazul Watergate, drept pentru care nu m-a interesat niciodata sa intru in profunzime si sa aflu ceva despre David Frost. Am crezut ca era un jurnalist d-ala american maniac, soarece de biblioteca sau smecher megaconectat. Cand colo, ce sa-mi vaza ochii aseara, ca am iesit de la film blestemand nedreptatea lumii, care n-am inteles cum lenesul si prostanacul ala, media bimbo, spilcuit si intolit cel mai flashy din lume si cu freza lui festiva de Monte Carlo si gagica asijderea, a reusit sa-l infranga pe Nixon, care era tatic. In fine, asta-i alta poveste, revolta mea ca David Frost a avut noroc si ca n-a meritat faima asta si sa ramana in istoria media, in istoria politicii, in istoria filmului, in istoria youtube-ului si-n istoria istoriei pe veci.
Ma rog, revenind, ziceam ca eram la reculegere in fata mall-ului cand - pac - apare langa noi unu' care, privind in gol printre noi, ne arata mainile pline de sange si zice: "Aveti si voi un servetel?" Cristi cauta pachetul si i-l intinde. Eu, n-am treaba, fac conversatie si intreb, ca toanta: "Alea de pe mainile tale sunt bomboane?" Intre noi fie vorba, am facut un scenariu vesel, ca asa-s eu, resping posibilitatea nenorocirilor, cum ca asta luase niste bomboane rosii de la borcanele alea de la iesire din mall si vazand cat de oribile sunt, le-a scuipat in palme. Haha, stupid, nu? Omu' n-a ras. S-a uitat in continuare la un film vazut doar de el si a murmurat sinistru: "Mda... nu, sange..." In tot acest timp si-a sters mainile de sange langa noi, aratand, Cristi e martor, fooooarte spooky. Pentru ca nu mai pleca, am crezut ca vrea sa ne faca vreo marturisire. Bine ca nu ieseam de la vreun horror ceva, ca lesinam acolo amandoi.
Plecam spre casa si la gura de metrou ne intalnim cu o revarsare de chinezi. Deci au iesit vreo 40 de chinezi, care am crezut ca a aterizat Beijing-ul. Sa vezi doi-trei e normal, dar noi eram inconjurati de chinezi care habar n-am ce cautau, ca nu i-am mai vazut niciodata. Cristi saracu' cred ca nu mai calca la mine n cartier in viata lui. Sau ca i-a placut, ca nu stiu cum sa interpretez remarca lui imediata: "Fraaaate, e tare la tine in cartier, zici ca e Chinatown!"

6 comments:

Lulu said...

pai si nu pricep ala avea sange sau nu pe maini?? si daca da...ati chemat politia ati facut ceva??

Ramona said...

hmmm, nu, n-am facut nimic, ca eram siderati si pana la urma a plecat. am vrut sa-l intreb ce s-a intamplat si daca are nevoie de ajutor, dar avea o privire care nu invita la dialog. pe scurt, uimirea ne-a paralizat muschiul actiunii....

Me and Bro said...

era sângele lui sau...?
pentru că la tv e o ştire despre un pensionar atacat duminică seara lângă piaţa progresul de un bărbat. l-a tăiat pe faţă şi i-a smuls portofelul.
Dacă tipul ăla căruia i-aţi oferit şerveţelul prin care şi-a şters păcatul e the bad guy, asta vă face părtaşi la crimă?

Ramona said...

ma, ati luat-o razna? n-a omorat nimeni pe nimeni, ce coooomplici???

Me and Bro said...

Ar fi bine pentru că la închisoare nu au internet

Ramona said...

haha, dar au un program de relaxaaaaareee, huuuhhh, hmmmm....