08 December 2008

Un dans lent


Observand un strat subtire de praf pe plicul CD-ului, am scos din dulap un film pe care mi-l recomandase Lucatoni acum ceva timp.
Whisky a fost premiat la Cannes cu premiul Regard Original si e o coproductie argentianiano-germano-spaniolo-uruguaian, haha.

Are trei personaje absolut adorabile, toate, desi cel putin doua dintre ele sunt cam greu de descifrat. De altfel, filmul lasa interpretarii cel putin 3 momente, fiecaruia dupa imaginatie si dorinte. Eu mi-am imaginat ca Marta si Herman au stat de vorba in camera lui, despre familie, despre Jacobo, despre fabrica veche si prafuita, despre orgolii si regrete. Si ca ea la sfarsit a intarziat, nu a fugit nicaieri. Sau ca facea cumparaturi, desi nu m-am hotarat daca era o masina noua pentru Jacobo sau o masinarie italiana, moderna, pentru fabrica. Dar fiecare isi poate trai povestea lui, chiar daca e cu tradari, ca asa e uneori in viata, sau macar imaginatia, unora dintre noi. Idealistii de felul meu tot or gasi momentul sa viseze la o lume calda si colorata.
E un film cu cadre frumoase ca niste fotografii superbe. Si are o liniste, o detasare, o apropiere de firesc, ca si cum toate s-au asezat unde trebuie in lipsa oricaror cutremure.




Il recomand pentru o seara linistita de iarna. Desi auster (chiar in iubire sau in umor), straluceste prin cateva crapaturi fine. De descoperit.

2 comments:

raul said...

aseara l-am vazut si eu si cred ca Marta a plecat cu banii. privind retroactiv, de la final inspre inceput, am inteles comportamentul schizoid al lui Jacobo. "nu are rost sa faci nimic cu nimeni pentru ca banii...etc"

Ramona said...

SE-RI-OS??? asa crezi, ca a plecat cu banii?....
nuuuuuu.....