Observand un strat subtire de praf pe plicul CD-ului, am scos din dulap un film pe care mi-l recomandase Lucatoni acum ceva timp.
Whisky a fost premiat la Cannes cu premiul Regard Original si e o coproductie argentianiano-germano-spaniolo-uruguaian, haha.
Are trei personaje absolut adorabile, toate, desi cel putin doua dintre ele sunt cam greu de descifrat. De altfel, filmul lasa interpretarii cel putin 3 momente, fiecaruia dupa imaginatie si dorinte. Eu mi-am imaginat ca Marta si Herman au stat de vorba in camera lui, despre familie, despre Jacobo, despre fabrica veche si prafuita, despre orgolii si regrete. Si ca ea la sfarsit a intarziat, nu a fugit nicaieri. Sau ca facea cumparaturi, desi nu m-am hotarat daca era o masina noua pentru Jacobo sau o masinarie italiana, moderna, pentru fabrica. Dar fiecare isi poate trai povestea lui, chiar daca e cu tradari, ca asa e uneori in viata, sau macar imaginatia, unora dintre noi. Idealistii de felul meu tot or gasi momentul sa viseze la o lume calda si colorata.
E un film cu cadre frumoase ca niste fotografii superbe. Si are o liniste, o detasare, o apropiere de firesc, ca si cum toate s-au asezat unde trebuie in lipsa oricaror cutremure.
Il recomand pentru o seara linistita de iarna. Desi auster (chiar in iubire sau in umor), straluceste prin cateva crapaturi fine. De descoperit.
2 comments:
aseara l-am vazut si eu si cred ca Marta a plecat cu banii. privind retroactiv, de la final inspre inceput, am inteles comportamentul schizoid al lui Jacobo. "nu are rost sa faci nimic cu nimeni pentru ca banii...etc"
SE-RI-OS??? asa crezi, ca a plecat cu banii?....
nuuuuuu.....
Post a Comment