15 December 2008

Alte vremuri, ba!

In uichendul care tocmai s-a incheiat as fi putut sa castig recordul mondial la dormit, daca m-as fi inscris.
Bine, am mai citit din cateva carti diferite, printre care si a doua parte din "Confesiunile unui cafegiu", ca la filme, reloaded, ca dupa jumatatea cartii s-a facut muuult mai captivanta.
In afara de faptul ca recunosc personaje dintre cele mai celebre, imi vine greu sa cred ca lucruri din alea se intampla in realitate si s-au intamplat, vezi bine. Sunt descrise niste misculatii acolo, niste increngaturi, moooaaaamaaa!
Acum ca m-am lamurit ca eu pe vremurile alea muream de foame, ca mie relationarea asta in scopuri lucrative nu-mi iese neam, ca mie daca nu-mi place de cineva devin ursuza si nesuferita si ironica si alte alea, ma gandesc serios sa ma fac artista, sa supravietuiesc in lumea mea.
Gheorghe Florescu m-a naucit un pic cu povestile dumnealui, dar ce mi s-a parut super soft si relaxant este ca omul foloseste niste frazeeeee ataaat de caraghioaaaseee!!!!
Uite un exemplu edificator: Cine indrazneste reuseste si nu costa nimic sa speri, desi in Dudestii copilariei mele circula o vorba: "Traindo sperando, murindo cacando". Hahaha, cum vi se pare asta? Rad uneori cam la fel de mult cum am ras revazand vreo trei secvente din Liceenii, cum ar fi cand zice Oana Sarbu profesoarei: "Tovarasa diriginta, vroiam sa va intrebam daca nu efectuam si noi o excursie."

2 comments:

Rareș said...

:)))))

delia said...

cred ca ne cam batem pe ziua de duminica la trezit/dormit/trezit/dormit. si inca imi e somn:)). m-ai convins, imi cumpar si eu cartea:).