10 November 2008

Ocoliti, va rog

Sfarsitul saptamanii trecute mi-a pus in brate doi aparitii noi ca sa zic asa de la Humanitas Fiction. Am zis ca hai sa experimentez si io ce mai iese de la Denisa de la fabrica. Pe principiul ca se scrie atata literatura incat e imposibil sa nu ratezi niste chestii exceptionale in viata asta, am zis sa mai deviez un pic de la greii verificati si sa incerc si cu un tanar.
Incearca si cu niste mediocritati a fost sloganul ultimelor zile. Si pe bune ca a fost un amor literar mediocru, ce zic eu, ratat de-a dreptul.
- Joseph Roth - "Spovedania unui ucigas povestita intr-o noapte. Legenda sfantului betiv". Prima observatie este ca editorii n-ar trebui sa lase carti atat de mediocre sa iasa in lume cu titluri atat de simpatice. Tot ce e cu betivi si asasini ar trebui sa sune bine, dar iata ca nu se verifica. Acest Dostoievski wanna be scrie ca sa aiba si el unde insaila niste povesti de adormit copiii, neverosimile, dar nu fantastice, detectivistico-suprarealiste, dar nu incitante. Niste labute de istorioare, cum ar zice Luca.
- Eric - Emmanuel Schmitt - "Secta egoistilor" - o carte pe care am abandonat-o la jumate, plina de nervi (eu, nu ea, ca daca ar fi fost ea plina de nervi n-o mai abandonam). Acest Coelho wanna be nu are nici macar poveste, nici de film politist nu e bun. Desi auzisem ca scrie un pic mai bine decat Coelho, trebuie sa infirm zvonurile. Scrie la fel de prost. Poate chiar mai prost.
Aceasta literatura care speram sa ma aduca pe culmea revelatiei m-a facut sa ma intorc spasita la cartile pentru scoala, care mi se pareau tampite si scrise intr-un limbaj de lemn. Brandbuilders are totusi titluri mai reusite decat astea doua "revelatii".

Voi ce carti ati abandonat si vreti sa nu se mai atinga neam, nime de ele?

20 comments:

Crisa said...

Fii si indragostiti - D.H. Lawrence

As fi vrut sa renunt la ea la jumate, dar din pacate inima nu ma lasa sa renunt la carti. Asa ca am dus-o pana la sfarsit. Mare greseala. Mai bine o lasam la jumate. De atunci il urasc pe Lawrence

Urmuz said...

Eu ma renunţat la Saramago, Istoria asediului. Prea frumoasă. O voi relua în vacanţa de iarnă, cu o ţuică alături.

EgoN said...

abecedarul.

Ramona Gabar said...

d-le Urmuz, pai la Dvs e vorba de altceva, inteleg. ca ati parasit-o pentru a face impacarea mai dulce si mai cu ragaz.

Anonymous said...

Hemingway : The garden of Eden . Insuportabila , plicticoasa , artificiala . Am crezut ca am dat peste o comoara postuma, dar n-am putut-o termina , atit e de enervanta .Si totusi pe coperta John Updike zice ca-i " A miracle , a fresh slant on the old magic ". Nici pomeneala, e doar supa reincalzita din Sarbatoare de neuitat si Fiesta.

luiza said...

eu cred ca exista cititori pentru fiecare carte, absolut pentru fiecare. deci, asa cum recomand cu nonsalanta diverse lecturi, ma abtin intotdeauna sa le "nerecomand" pe alea mai nefericite:) fiecare isi merita cartea

Anonymous said...

Luiza , permite-mi sa nu fiu de acord. Eu pe asta n-o meritam . A fost dragoste tradata!

Anonymous said...

doamne.. de ce n-ai zis mai devreme de "spovedania unui ucigas... ", o cumparasem si eram asa de incantat si acu' vii cu chestia asta ca nu-i buna. eu am abandonat ulise&sotron. :(

Ramona Gabar said...

Lu, desi-s convinsa ca o carte care mie nu mi-a placut s-ar putea sa unga pe suflet pe altcineva, nu ma pot abtine. :))
dar da, fiecare trebuie sa incerce pe pielea lui. numa' daca simt ca-s pe aceeasi lungime de unda cu cineva ii ascult sfaturile.
uite, de ex, pt Sergiu voiam sa zic ca "Sotron" e una din cartile pe care le iubesc cel mai tare pe lume. ceea ce inseamna doar ca s-ar putea sa rezonam la lucruri diferite. dar "Spovedania..." asta e chiar slaba. totusi, Sergiu, tare-s curioasa sa aflu cum ti s-a parut.

Anonymous said...

Jocul de Smarald - Ioan Petru Culianu

Plictisitoare, enervanta si petrecuta pe undeva pe la mijlocul secolului 15.
O fi fost Culianu briliant (deci frate cu Mutu) dar nu si de data asta.
Nu tu o impuscatura ceva, droguri, femei, lupta binelui impotriva raului ...nimic.
Doar esoteric. La greu. Esoteric in sus, esoteric in jos.

Urmuz said...

Ramona,
ai dreptate, îmi place să dau alte semnificaţii. Deturnez discuţia. :)

Tind să'i dau dreptate Luizei: fiecare cu cartea lui.

Ramona Gabar said...

si eu sunt absolut de acord ca fiecare cu cartea lui, e de la sine inteles. si au si Dan Brown si Paulo Coelho meritele lor (si admiratori cat cuprinde). totusi, fiecare a renuntat la viata lui la o carte sau i-a parut rau ca si-a pierdut timpu' cu ea. nici nu e o anti-recomandare, e o poveste. ca nici noi nu suntem critici literari.

raulnecesar said...

poveste despre dragoste si intuneric de amos oz: plictis total, nici roman, nici jurnal. vorbeste mult de unchii si matusile lui demodate, multe detalii fara rost, umplutura...

raulnecesar said...

imi place ideea lui urmuz: asta pregatesc si eu cu povestirile africane ale lui Doris Lessing: la iarna, cu vinul alaturi si cu motanul care toarce la picioare

Ramona Gabar said...

mmmmmm....ce iarna frumoasa!
mai, da' voi nu munciti iarna?? va retrageti langa soba, hibernati?

Urmuz said...

Ramona,

conced legal! :)

ps: mai munceşte cineva în Românica în intervalul 25-02?

ps2: nu sînt pompier, poliţist, casier de bancă, medic.

Anonymous said...

Sotron pe o lista a cartilor de abandonat? :( eu as adauga Complexul lui Di de Dai Sijie,Factorul uman Graham Greene, Caietele lui Serafino Gubio de Pirandello,Doamnele din S Petersburg de Berberova din ce imi amintesc acum

Ramona Gabar said...

da, nici eu n-am rezonat la Sotronul, pentru ca eu am facut un amor nebun cu cartea aia si aproape am plans ca s-a terminat.
deci iata ca fiecare cu cartea lui, cum bine zicea Luiza.
n-am citit nimic din ce ai enumerat, haha.

Anonymous said...

terminat "Spovedania unui ucigas... ". nu stiu de unde pana unde comparatia cu Dostoievski&Conrad de pe coperta IV pentru ca n-are nici in clin nici in maneca cu "sondarile psihologice" pe care le practica cei doi. si cum eu nu sunt un cetitor rafinat precum domnia voastra am zis la inceput ca pe amaratu' de mine o sa amuze, dar n-a fost asa, textu' era dezlanat, personajele nu prea bine construite si in general impresia ca au scrise pe un servetel in timp ce-si astepta bautura intr-o bodega (de unde si locu' povestirii din "spovedania..."). iar la a doua m-a pierdut cu totu' cu toata chestia aia cu morala crestina, slabut de tot, sau poate a vrut de la bun inceput sa-si bata joc de cititor cu textele astea.

Ramona Gabar said...

mda, vazusi? chiar ca parca erau scrise la birt pe servetel. :))
pe langa Dostoievski si Conrad, parca aduce si a Bulgakov wanna be, cu personajul ala diavolesc, schiop si omniprezent.... ptiu, drace!!
si sa stii ca declinez complimentul :))), din doua motive: unu la mana mi-s calofila, ceea ce e maxim de defect, intrucat nu pot ceti nimicutza daca nu suna bineeee, si doi la mana mi-s semi-amnezica si am uitat 98% din cartile pe care le-am cetit. mmm nu. 99. 99,8, cam asa....