Germania interbelica vazuta prin ochii unui englez, metamorfoza unui oras impresionant ca o masinarie; englezul, Cristopher, traieste in Berlin, alternand in dierite perioade ale vietii lui conditiile de viata saracacioase cu cele multumitoare, prieteniile cu prostituate celor cu proprietari de fabrici si magazine, conditia de vagabond cu cea de profesor responsabil.
Comunismul si nazismul sunt doar ideologii la inceputul cartii, motiv pentru dezbateri politice mai degraba amuzante. Dar inspre final, Berlinul se clatina deja in fata violentelor incursiuni ale tinerilor fanatici. Luptele de strada, manifestatiile, loviturile de stat devin rutina. Oamenii privesc cum vecini de-ai lor sunt inghesuiti in ganguri si calcati in picioare. Intrunirile comuniste se tin in beciuri si in mare secret; nazistii sunt mai indrazneti sau doar legitimi.
Evreii lui Isherwood sunt personaje controversate, complicate. Nimic nu te face sa-i iubesti, dar iti sunt cumva simpatici, datorita slabiciunilor si ciudateniilor pe care le descoperi.
Ti-ar putea fi prieteni? te intrebi. Oamenii insa se impart deja in doua categorii care nu mai au nimic de-a face cu vechile criterii de socializare. Daca la inceputul cartii domnisoara Schroeder ii impartea in oameni decenti si oameni lipsiti de decenta, acum autoritatea se schimba. Ii lipseste un pic autoironia; in plus, ii lipseste ceea ce d-ra Schroeder gasea pana la urma si pentru oamenii lipsiti de decenta: compasiunea. Noua impartire a societatii nu prea mai lasa loc de interpretari si invadeaza nu doar casele si scolile, ci sufletele care trebuie sa se decida, si repede. In noul Berlin, oamenii se impart in noile categorii absolute: nazistii si ceilalti. Victime, poate. Urmarea e istorie.
No comments:
Post a Comment