A fost un show de atmosfera, mai degraba decat de mare dezmat senzorial. Atunci cand pe scena se perinda personaje de atatea culori si limbi, aducand cu ele miresme din Guyana pana in Argentina si din Brazilia in India, ceva trebuie sa se miste acolo, in univers. Profi, les deux au mixat in spatele scenei, lasand oamenii cu voce pentru reggae, samba si jazz sa priveasca oamenii in ochi. Mi-ar fi placut fara rezerve...pentru ca e un fusion excelent, inteligent, rafinat si salbatic in acelasi timp...si desi as fi vrut ceva mai mult chillout si downtempo, n-a fost rau.
Dar am o mare antipatie pentru locatia - ca altfel nu pot sa-i zic - denumita generic Sala Palatului, pentru sala aia grotesca si prafuita cu iz de congres sau de cenaclu. Si, da, pentru oamenii care vin acolo la toate concertele, fara sa aiba vreo treaba cu ce se intampla pe scena.
Ma gandesc ca si Tricky o sa fie tot acolo, in sala amenintatoare, amenajata cu scaune, cortina si balcoane de ipsos si ma infior. Muzica are si ea un sens intr-un loc.
16 October 2008
Thievery eterogen
Posted by Ramona Gabar at 10/16/2008 01:00:00 AM
Labels: p'afara, povesti urbane
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
oh, da, din sala palatului mai lipsesc doar laura palmer, agentul cooper si piticul dansator.
si koop tot acolo o sa fie. nouvelle vague la fel. deprimant. sa stai cuminte in scaun si sa aplauzi politicos la sfarsit. sau sa vii ca sa fii vazut si sa strambi din nas superior, vedeta (urbana) fiind. cah.
Post a Comment