17 September 2008

Pacatele mele, nostalgiile lui


Tenemos que reaprender lo que es gozar. Estamos tan desorientados que creemos que gozar es ir de compras. Un lujo verdadero es un encuentro humano, un momento de silencio ante la creacion, el gozo de un obra de arte o de un trabajo bien hecho. Gozos verdaderos son aquellos que embargan el alma de gratitud y nos predisponen al amor.

Ernesto Sabato, La resistencia


(Trebuie sa reinvatam sa ne bucuram. Suntem atat de dezorientati incat credem ca a face cumparaturi este marea placere. Adevaratul lux este apropierea umana, un moment de liniste inaintea creatiei, bucuria in fata unei opere de arta sau a lucrului bine facut. Adevaratele bucurii sunt acelea care ne umplu inima de recunostinta si ne deschid catre iubire.)

Intr-o traducere mai mult sau mai putin aproximativa, o bucata dintr-un text plin de melancolie, de tristete, uneori de furie albastra ca o capitulare, un text bland ca o dojana batrana, un strigat impotriva alienarii tuturor, a milioanelor din Buenos Aires, din Anzi, din New York sau din Giurgiu. De aiurea, de aici, de la mine de-acasa. Un avertisment, un sfat, cam tarziu?

3 comments:

zarathustra said...

oricum n-o sa-l vada cine trebuie...avertismentu'

Ramona Gabar said...

pentru mine Sabato e un dus rece de fiecare data. "Inainte de tacere" e poate cel mai cald si sensibil dus rece.

Anonymous said...

l-a vazut cine trebuie
cred eu (sper)

si vorba ceea', niciodata nu-i prea tarziu