06 August 2008

Opiniile unui clovn

Am cunoscut un clovn in carne si oase; pentru ca imprejurarile erau oarecum prozaice (eram cu totii intr-un mall din Brasov), iar clovnul era in timpul liber, mi-a lasat un gust amar. Avea o atitudine agresiva de criminal de copii wanna-be. M-a enervat aceasta mascarada a negarii mascaradei, cum i-ar zice Heinrich Boll, faptul ca orice clovn trebuie sa dispretuiasca meseria de clovn, copiii si umorul pentru a scapa de o eventuala penibila compatimire.


Am inceput asadar cartea lui Heinrich Boll pregatita pentru altceva. Am dat in schimb peste niste confesiuni (mai degraba decat opinii) pline de sensibilitate, de umor si de verticalitate. Pe langa condamnarea nazismului, pe care generatia lui a facut-o intr-un mod atat de amuzant (desi vehement), este de fapt vorba despre un barbat sincer, corect, deznadajduit, un artist neimplinit si un barbat monogam (cum se "autodenunta" a fi) - din pacate, parasit de femeia careia ii este fidel si dedicat. Toate in persoana unui clovn aflat la granita disperarii.

Nu stiu daca pasajele de mai jos reusesc sa surprinda subtilitatea incredibila a textului complet...

* Artistii si femeile sunt si cel mai usor de exploatat, si orice manager are in el intre unul si nouazeci si noua de procente dintr-un proxenet.

* Exista un medicament, insa cu efect trecator: alcoolul; ar exista si unul cu efect permanent: Marie; dar Marie m-a parasit.

* Exista un cuvant minunat: nimic. Nu te gandi la nimic. (...) Gandeste-te doar la clovnul care plange in cada si caruia papucii ii siroiesc de cafea.

* Dorinta asta carnala este o poveste complicata si fioroasa; pentru barbatii care nu sunt monogami, e probabil o vesnica tortura, pentru cei monogami ca mine - o permanenta constrangere la a fi aproape mereu nepoliticos, pentru ca majoritatea femeilor se considera jignite daca nu simt la tine ceea ce ele numesc eros.

* O femeie poate spune atatea lucruri prin mainile ei, incat mainile barbatilor mi se par intotdeauna ca niste labe de lemn anchilozate.

* Daca Marie trecea pe langa mine fara sa ma imbratiseze, imi mai ramanea totusi sinuciderea. Mai tarziu.

1 comment:

Florin said...

Cu siguranta clovnul din Brasov nu era Schnier :-) Anyhow...Frumoasa comparatie.