Continuandu-mi plimbarea printre germani, dupa ce am pus jos Opiniile unui clovn, am devorat filmul The tin drum (Die Blechtrommel in original), dupa cartea lui Gunter Grass, Toba de tinichea.
Filmul urmareste cam 70% din actiunea romanului si e fidel acestuia chiar si in partile pentru care Grass a fost acuzat de indecenta sau pornografie. Controversat ca si cartea, filmul a fost interzis in Canada din cauza scenelor erotice cu minori, dar a si castigat Palme d'Or si un premiu Oscar.
Mie filmul mi-a placut tare si mai ca-l gasesc o ecranizare aproape perfecta. Oskar, copilul teribil al cartii, e asa cum mi-l imaginam: plin de fantezie, un pic razbunator, crud, teribilist, critic, fara stapan. E un copil pe care trebuie sa-l intelegi bine ca sa-l placi si pe care e greu sa-l placi daca iti imaginezi copiii ca pe ingerasi cu bucle blonde. Oskar are ochi de barbat si gesturi de lehamite si dispret, si totusi refuza sa devina om mare si ramane mic. In carte, el isi scrie memoriile dintr-un azil, ceea ce mi l-a apropiat si mai mult, pentru ca am inclinatie pentru cei care o sfarsesc cu mintea zdruncinata.
Pentru cei care il plac pe Gunter Grass si n-au fost atinsi de microbul pudorii, e un film care merita doua ore si un sfert. E putin sexual, putin macabru, pe alocuri super amuzant. E o fantezie, e incredibil ca povestile fara sens ale lui Rushdie sau ale lui Llosa. Sau ale lui Grass.
Filmul urmareste cam 70% din actiunea romanului si e fidel acestuia chiar si in partile pentru care Grass a fost acuzat de indecenta sau pornografie. Controversat ca si cartea, filmul a fost interzis in Canada din cauza scenelor erotice cu minori, dar a si castigat Palme d'Or si un premiu Oscar.
Mie filmul mi-a placut tare si mai ca-l gasesc o ecranizare aproape perfecta. Oskar, copilul teribil al cartii, e asa cum mi-l imaginam: plin de fantezie, un pic razbunator, crud, teribilist, critic, fara stapan. E un copil pe care trebuie sa-l intelegi bine ca sa-l placi si pe care e greu sa-l placi daca iti imaginezi copiii ca pe ingerasi cu bucle blonde. Oskar are ochi de barbat si gesturi de lehamite si dispret, si totusi refuza sa devina om mare si ramane mic. In carte, el isi scrie memoriile dintr-un azil, ceea ce mi l-a apropiat si mai mult, pentru ca am inclinatie pentru cei care o sfarsesc cu mintea zdruncinata.
Pentru cei care il plac pe Gunter Grass si n-au fost atinsi de microbul pudorii, e un film care merita doua ore si un sfert. E putin sexual, putin macabru, pe alocuri super amuzant. E o fantezie, e incredibil ca povestile fara sens ale lui Rushdie sau ale lui Llosa. Sau ale lui Grass.
Istoria autorului insusi e foarte interesanta. Laureat al premiului Nobel si perceput, alaturi de Heinrich Boll, ca formatorul constiintei unei generatii de germani dezorientati, Gunter Grass a declarat in 2006 ca a fost membru al trupelor naziste SS. Declaratia lui socanta i-a determinat pe multi sa ceara retragerea premiului Nobel, pe care cu siguranta nu l-ar fi primit daca aceasta pata neagra din istoria lui ar fi fost cunoscuta. A fost acuzat ca a reprezentat vreme de decenii o autoritate morala, in conditiile in care trecutul sau ascundea o asemenea tara, dar Grass a recunoscut ca a fost o mare eliberare sa poata in sfarsit povesti, dupa 60 de ani, adevarata sa istorie si detalii care ii macinasera constiinta.
3 comments:
de unde fac si eu rost de filmul asta? l-am cautat pe retele si nu l-am gasit.vreau sa il vad.:)
vreau sa vad si eu filmul asta..off, l-am cautat pe retele dar nu il gasesc..ce ma fac? vreau sa il vad ..
avem noi filmul, dar nu stiu cum sa ti-l furnizam... any ideas?
Post a Comment