Cabiria e o femeie care vrea sa isi schimbe viata, o prostituata care viseaza sa gaseasca - ca mai toate personajele lui Fellini - dragostea. De fapt, ce zic eu, ca mai toate personajele lui Fellini? ca oricare om cu mintea intreaga. La ea e totusi mai greu si am avut tot timpul tendinta sa o dispretuiesc un pic pentru felul in care vorbeste, apasat si ciopartind cuvintele, pentru cat de putin feminina este si pentru marea ei sinceritate - pentru ca se stie ca sinceritatile absolute ucid chiar si iubirile absolute. Cabiria nu lasa loc de fantezie, de mister, ea isi pune sufletul pe tava si il descrie in cuvinte simple, scuipate, aruncate in vant. Convinsa fiind ca Oscar o iubeste sincer la inceput, o urasc un pic pentru felul in care il face sa o dispretuiasca, sa o masoare in bani, sa si-o inchipuie moarta.
E totusi atat de naiva, de simpla.... E induiosatoare scena in care ii spune Wandei "Ma iubeste!!! El ma iubeste!!", induiosatoare mai ales din perspectiva Wandei, care nu spera ca i se va intampla vreodata o minune atat de mare.
Pentru Fellini iubirea e intotdeauna exceptionala ca o eclipsa de soare, la fel de rara si de fascinanta, indragostitii sunt o specie neobisnuita, iar fericirea e un miraj, un balon de sapun care dispare deindata ce l-ai atins.
No comments:
Post a Comment