23 July 2008

Versetele satanice

Am inchis cartea. La pagina 642, universul se purificase deja, dupa toate inlantuirile nascatoare de cosmare si de boli psihice, de fantome bantuind noptile si caldaramurile eroilor lui.
Ca e exorcizare, cartea s-a terminat senin, desi s-a invartit ca un carusel si s-a ramificat ca un copac haotic, in ceea ce ar fi putut sa fie curgerea nesatioasa a unei acuplari sau a unui dans indracit.

Versetele Satanice e una din cele doua carti pe care mi-ar fi placut sa le scriu eu. Ar fi nevoie de mult mai multe - cam de sase ori mai multe am apreciat eu - note de subsol, ca sa o fi inteles bine, dar m-am interesat, am intrebat, am cercetat si am invatat multe, pe drum, in ritmul ei. Incursiuni in Coran, in mitologie, in literatura antica si clasica, in politica, sociologie, antropologie si cultura urbana, in istorie si filosofie, da! e o carte foarte complexa. Si totusi, atat de frumoasa!! Atat de curata, atat de curgatoare, atat de amuzanta!! O carte care m-a inlantuit, m-a coplesit si m-a facut sa ard de invidie, caci acest individ care imi era drag si inainte are un fel de spiridusi in cap, unii care produc fantezie in ritm neintrerupt, ca la uzina. Este atata imaginatie colorata, sunt atatea detalii care se inalntuie si explodeaza ca un foc de artificii undeva in ultima parte, in timp ce Londra arde, el-o-en-de-er-a, cel mai urat loc frumos al exilului.
Cartea sta acum cuminte pe un raft de sus al noptierei si eu astept sa se opreasca din freamat si in mintea mea.

1 comment:

delia said...

cat te invidiez ca ai timp de TINE! Bravos.