17 June 2008

Locul unde se coace vara

Vara nu stam, vara calatorim. Vara e mare, vara sunt dealuri, vara e verde. Pentru fiecare sfarsit de saptamana, vara promite o poveste. Saptamana care a trecut povestile mele psihedelice s-au petrecut intr-un loc cu lac, greieri si licurici. Nu e minciuna, e aievea ca si gandul ca acolo, langa copacii buni de catarat, da vara in copt si arunca valuri peste restul lumii.

Nimic nu e mai frumos decat o calatorie pe langa campuri colorate ca o acuarela naiva, cu nori ingramadindu-se la orizont buluc peste capatul unui drum de tara, prafuit, pe care nu mai trece nici o alta masina. La Homorod, masina paraseste asfaltul si se afunda zdruncinandu-se pe un drum care promite salbaticie. Si se tine de cuvant. Departe, dupa ce si ultima casa e amintire, apare totusi o cabana de lemn, cu un iaz din care topaie animale tulburate din picoteala. De jur imprejur e veeerde, verde, si chiar pe coama dealului e un stup. Avem cu noi trei caini care ni se incurca printre picioare. Mushu, Pica si Tzache se pierd printre firele inalte si apar cu coada-n vant si nasul in pamant, dupa coropisnite.



2 comments:

Ioana said...

Deci imi plac pozele astea pentru ca exprima libertate.:) De obicei analizez sa vad cum , din ce unghi etc.Ale tale sunt placute:X

Ramona Gabar said...

Draga Ioana, iti multumesc in numele celor care au facut aceste fotografii, caci eu recunosc ca am pricep la altele mai bine. Si ai intuit bine, cu libertatea :)