Juno. Sau am febra si ma uit la filme.

Da, inca sunt bolnava si nu, nu ma simt mai bine, now that you're asking! Uite incet, incet am terminat cutii de antibiotice, am baut cani de ceai cu miere si lamaie, cani de ceai cu Fervex et rien! Rien de rien! Am mai fost si aseara la RoBlogFest party, unde nu am inteles nimic (pun totul pe seama febrei, din politete) si am plecat urgent.

Ajunsa acasa, m-am uitat la Juno, zic. Nu va mai povestesc, cu oscaru', cu low budgetu', etc, cititi voi acolo. Io, cu febra 40, am inteles dupa cum urmeaza: ca duduia prinicipala Ellen Page este de o frumusete rapitoare (mie asa mi s-a parut aseara, dar acuma ca m-am uitat mai bine, parca nu, dar cum postu' este despre cum ma uit io la filme cu febra, deci da, este de o frumusete rapitoare), ca Juno ea insasi, nu numai ca e frumoasa dar e si fun si desteptuta si luptatoare, overall tare. Ha! Ca desi am cu peste 10 ani peste varsta personajului, mama ce am mai rezonat cu fata asta la muzica si chitari si biciclete si ironii. Dupa, m-am mai minunat ce parinti tari avea ea, care ai mei de ce nu erau asa? Care dupa vreo ora into the movie, am inceput sa lacrimez de doru' lu mama si tata! Lol. :) Febra asta iti da niste trairi, mama, mama... Mai departe. M-a revoltat initial Jennifer Garner sau cum o cheama pe doamna aia din Alias si alte sefeuri de o place toata lumea, chiar si Ben Afflek, numai io nu intelg de ce. Ca ea era nevasta care te cenzureaza cu zambetul pe buze si iti pune lucrurile tale faine (discuri si benzi desenate) in cutii sub pat si iti spune sa te maturizezi si te strange de mana daca razi tare sau vrei bere. Bici!

Si asa cu febra m-am revoltat rau. Aaaa, am uitat sa zic si anume intriga. Juno are 16 ani, ramane insarcinata cu un coleg de clasa, le spune alor ei (dintre care, mama-i vitrega), ei o sprijina in orice ar decide, ea decide sa il dea spre adoptie lu' familia asta cu Jennifer Garner care este o nevasta rea si lu' sotu, pe al carui nume nu mi-l mai amintesc, care e cul si haios si talentat intr-ale muzicii, dar il tine doamna sub papuc. Si am simpatizat cu domnul, ba chiar am strans din pumnisori cu speranta cand el incepe sa o placa pe insarcinata in 8 luni Juno, intr-un fel neclar, si schimba discuri si rasete si telefoane, dupa mi-am revenit repede si super emotionala, am lacrimat de mila sotiei pe care egoistul imatur o paraseste si am zis ca "da, toate suntem Juno la inceput, pana devenim neveste cand apare una care e mai Juno ca noi", care febra m-a ajutat sa exagerez si emotiile astea si tot asa. Sotii se despart, Jenn ia copilu', Juno a noastra ia de la inceput relatia cu tanarul ei complice in ale reproducerii si totu' se termina cu bine.

Nu stiu daca e un film bun sau nu. Mie mi-a placut, am ras, am plans, am sperat, m-am bucurat. Daca il mai vede cineva, let me know your thoughts (cum zice sefu meu la sfarsitul fiecarui mail si mie imi vine sa raspund: my thoughts? how about summer and sea, beer at dawn and Ravel at sunrise? - dar nu zic, ca n-ar gusta, sunt convinsa :) ) .

In rest sunt bine, multumesc! Imi doresc insanatosire grabnica si sanatate!