Cronica unui concert neanuntat

Iulia a fost sambata la Polivalenta sa ii vada printre altii, pe Chicane si va povesteste unul dintre cele mai stupide momente concertistice pe care le-a trait si pe care, si-l asuma.

Nu m-am prezentat in viata mea la vreo manifestare in Kristal Glam Club, Bamboo, Romexpo nici macar Sala Polivalenta in care sa vad vreun Tiesto, Van Dyke, Van Buren sau Pagal. Cu exceptia Chemical Brothers desigur, pe care eu ii incadrez in alta categorie. Evenimentele The Mission sau cum le-o zice imi sunt straine si asta ma bucura. M-am incapatanat insa sa cred ca daca in liceu si primii ani de facultate ma bucuram de 'No Ordinary Morning' a lu' Chicane, o sa ma bucur si sambata seara la Polivalenta, macar si pentru faptu' ca au o groaza de melodii care imi amintesc de mari sarate si plaje insorite. Numai ca...

Totul a inceput prost din momentul in care eu si prietenii mei am plecat de-acasa spre concert si nu ne-am luat la noi ochelarii de soare. Si nici nu ne-am pus pe noi nimic cu litere argintii, nici cizme inalte cu toc, nici tricouri mulate, nici bluze de dantele cu spatele gol. Adica, what were we thinking??!! ca sa zic asa. Sa venim la concert in blugi si tenesi. Amatori evident... Nici tone de fixativ cara sa ne faca bretonul sau tepii sa tinteasca spre cer...

Avand in vedere ca line-upu' avea 4 nume iar Chicane era cel mai mare pentru noi, ne-am gandit ca decat sa mergem acolo de la 9 cum scria pe bilet, mai bine mergem pe la un 11-12, ca sa nu stam ore in sir sub soarele arzator ce trebuie sa fie in sala aia, din moment ce toata lumea poarta ochelarii negri. Zis si facut. Si am ajuns asa tarziu, ne-am auto izolat asa repede pe mocheta unor trepte din lateralul scenei (cu niste beri Heineken - 10 ron la 0.33, sa tot bei), toate suficent de repede incat Chicane sa cante si noi sa nu ne dam seama. Exact. Chicane au cantat la actul doi, noi nu ne-am sesizat pentru ca ne impacasem cu gandul ca trebuie sa asteptam vreo 3-4 ore, ne-am foit si plictisit. A aparut un baiat cu o chitara rece care a zdranganit ceva, a mai venit o duduie in panatalonasi scurti si sandale cu toc ("horror", ca sa il citez pe Omar care a privit-o oriplilat), s-a fatait un pic cu aerul Gabrielei Irimia (cum care Gabriela Irimia, from the Cheeky Girls, of cours, daaah!), au cantat niste coveruri dupa Natasha Bedingfield si Oasis si au plecat. Spre usurarea noastra si tristetea restului salii polivalente care au inceput sa urle "Chicane, Chicane....!". Wtf? Astia erau Chicane? Nu ma, stiu io, Chicane e un tip un DJ, trebuia sa fie aici un baiat cu niste platane, nu ii vezi pe astia, ca zici ca sunt la Costinesti? Eh si cat ne-am contrazis noi asa, tinerii au plecat, Chicane s-a terminat si au plecat iar sala a explodat.

Ne-am ridicat si am plecat.