15 February 2008

Ultima banda a lui Krapp

Iures - Dabija - Beckett - Teatrul Act
Despre cat de mare e deznadejdea atunci cand din toate amintirile au ramas doar cateva benzi de magnetofon. Despre regretul de a fi renuntat la tot pentru o iluzie care nu s-a transformat in realitate. Despre lacrimile de ciuda pentru tot ce n-a fost si ar fi putut sa fie. Despre cat de mare e durerea unei batraneti de singuratate si saracie, mai ales afectiva. Despre riscul de a face alegeri gresite. Despre refugiul in alcool. Despre ura fata de acel tu care te-a condamnat. Despre scarba pentru rola 5 din cutia 3. Despre viata inregimentata in benzi audio, ca in cutii mici cu amintiri. Despre iubirea pierduta. Despre a te agata de trecut. Despre pofta maniacala de banane. Despre tortura lui "what if". Despre singuratate. Despre boala. Despre batranete. Despre manii. Despre ce as putea deveni eu. Despre ce ar putea deveni oricare. Un avertisment.
Despre Marcel Iures, fara comentarii. Nu credibil, incredibil.
Incredibil.

No comments: