fata de la fabrica

Iulia a vazut un film frumos pe care vrea sa il imparta cu voi. De fapt, vrea mai mult sa isi impartaseasca experienta personala in raport cu acest film ca doar ne aflam pe blogul ei (si al Ramonei) si nu pe imdb. :)

Pura coincidenta, am vazut doua filme cu Sienna Miller in decursul unei singure saptamani. Postul asta este despre Factory Girl. Cel despre Interview va urma. De fapt, daca ma gandesc bine nu e coincidenta, pentru ca in ambele cazuri am urmat indicatiile pretioase ale cunoscatorului nostru intr-ale cinematografiei, Lucatoni. El e critic de film, eu nu sunt. Asa ca nu o sa va fac o analiza stilistica a peliculei.

O sa vi-l recomand doar, in cazul in care Andy Warhol, Manhattan-ul anilor 60, rochiile clopot si fetele ce incep ca Audrey Hepburn si sfarsesc ca Marilyn Monroe sunt pe gustul vostru. Sau ma rog, fie si extracuricular fac parte din aria voastra de interes :).

Filmul e povestea socialite-i Edie Sedgwick, muza si obiect al adoratiei lui Warhol (asta pana a murit in urma unei supradoze, la 28 ani). Urmareste firul clasic al ascensiunii pline de glamour si chic, continua cu o decandenta care e totusi cool, pe care o admiri si o invidiezi si se termina cu o epuizare, o umilire si o moarte. Dar merita sa pasiti in fabrica lui Warhol pentru mirosul de dimineata in New York amestecat cu ceva pop art si cocaina.

Eu m-am entuziasmat si emotionat pentru ca: imi plac fetele care zambesc si fumeaza, care se dezechilibreaza ametite si cad razand, decadente dar atat de frumoase, pentru ca imi place Warhol, pentru ca as fi vrut sa ma plimb cu Andy prin targul ala de vechituri si sa il intreb aratandu-i o camasa colorata "tres chic or tres fou?", pentru ca imaginea lui Edie imblanzind un cal este naucitor de frumoasa nu numai prin ochii lui Andy, pentru ca as fi vrut sa intind mana spre joint-ul ala pe care Bob Dylan i-l intinde lui Warhol... Pentru ca '50th with 8th' adresate soferului de taxi imi suna atat de cunoscut si imi trezesc pofta mea de New York pe care de-abia am adormit-o, la fel ca si Alice in Wonderland din Central Park unde Edie pozeaza cu gura pana la urechi si unde am si eu multe poze pe care vi le-as arata daca as fi un pic mai decenta in ele. Pentru lucrurile care ne-au marcat in copilarie si pe care incercam sa le ingropam intr-o cutiuta de lemn, tot in Central Park, pentru frivolitatea studiata, bentitele peste parul tapat asortate la cercei imensi... Pentru convorbirea telefonica de mai jos...

Andy Warhol: I wonder if people are going to remember us?

Edie Sedgwick: What, when we're dead?
Andy Warhol: Yeah.
Edie Sedgwick: Well I think people will talk about how you changed the world.
Andy Warhol: I wonder what they'll say about you... in your obituary. I like that word.
Edie Sedgwick: Nothing nice, I don't think.
Andy Warhol: No no, come on. They'd say, "Edith Minturn Sedgwick: beautiful artist and actress...
Edie Sedgwick: ...and all around loon.
Andy Warhol: ...Remembered for setting the world on fire...
Edie Sedgwick: ...and escaping the clutches of her terrifying family...
Andy Warhol: ...Made friends with eeeeverybody, and anybody...
Edie Sedgwick: ...creating chaos and uproar wherever she went. Divorced as many times as she married, she leaves only good wishes behind. [laughs]
Edie Sedgwick: That's nice, isn't it?