desi amuzant in ansamblu, recentul woody allen mi s-a parut chiar mai slab decat precedentul vicky, cristina, barcelona. uite c-a fost cu putinta! yay.
in primul rand, scenariul nu mai are aproape nimic din vioiciunea sclipitoare a dialogurilor marca woody allen (oho, tha' waz looong ago!), ca sa nu mai zic despre laitmotivul asta penibil care da titlul filmului si care tot apare unde nu te astepti si nici nu se potriveste.
dupa aia, inceputul dubios, cu interactiunea smart-wanna-be cu spectatorii a personajului principal. deci nu, daca nu spui ceva de-a dreptul sclipitor, nu te intoarce catre camera si nu vorbi cu mine!
schimbarile de rol, transformarile abracadabrante - cam trase de par, iar finalul, hmmmm finalul....
ceea ce n-am inteles din film e daca whatever works se refera la situatia de inceput, in care personajele se complaceau in their little dull lives, sau la aia de sfarsit, unde se transformasera toti ca cenusareasa in their very best.
oricum ar fi fost, nu m-a prins. dar pentru cateva replici si pentru ca e slightly unconvenient, poate, poate, ca merita.
2 comments:
l-am văzut de 3 ori şi o să-l mai văd o dată. sunt cam singura din grupu de amici la care a prins filmu ăsta aşa de bine. şi nici nu ştiu exact să explic de ce. poate pentru că am râs la fel de tare de fiecare dată. şi pentru că-mi place că face mişto de cinism. şi pentru că finalul e genial de neverosimil.
(scenariul e scris în anii 70, iar titlul cred că se referă la discursu lui boris din final..)
si lui adi i-a placut... pe mine in schimb nu m-a prins deloc, am avut tot timpul senzatia ca e fals totul, ca e o bufonerie tampitica. dar am ras, are cateva replici foarte comice.
Post a Comment