23 September 2009

Ponyo printre copii

de cand am fost la ceremonia ceaiului n-am mai experimentat o asa iesire din timp ca aseara. desi nu ma asteptam sa am parte de furnicaturi pe spate, i did.
e genial si absolut fermecator sa vezi un film intr-o sala pliiiina de copii.
copiii au niste reactii care te gadila prin stomac si te fac sa razi si sa dai din picioare si sa te joci cu mainile si sa scoti limba.
si de fapt de asta ne plac tuturor copiii, nu? pentru ca n-au prins pojghita aia groasa a auto-cenzurii, a controlului aberant, a fricii de ras, de plans si de imbratisare. in fapt, ne plac copiii pentru ca au niste reactii adorabile pe care noi, oamenii mari, le ajustam pana ajung deplorabil de artificiale.
in fine, seara de ieri a fost o surpriza, motiv pentru care ma declar indragostita de kinodiseea si sper sa aiba succes si sa mearga multa lume sa se pupe cu copiii, macar imaginar.
aaaa, si ponyo a fost fermecator.

2 comments:

martell said...

cand faci un copilash?

Ramona Gabar said...

nu in timp util sa-l duc la kinodiseea, clar.