11 September 2009

de la terry gilliam

Pregatindu-ma pentru noul Terry Gilliam, care se anunta uau!, am recuperat din spate unele inca nevazute.


The adventures of Baron Munchausen a fost adorabil, magic ca o poveste din care oamenii mari trebuie sa inteleaga si sa invete ca dintr-un ghid al fericirii. E o fantezie absolut delicioasa (am ras mai mult decat rad de obicei la Gilliam), cu un Robin Williams episodic care nu apare pe generic dar nu poate fi ignorat, cu o Uma Thurman ingenua ca picata din Botticelli, cu John Neville in rolul principal, aventuros si incredibil, chiar si cu un Jonathan Pryce pe ici, pe colo.
Filmul e despre indrazneala de a crede in bazaconii. Despre cum lumea se transforma sub ochii tai intr-un loc magic, unde totul e posibil. Despre cum cad oamenii de pe luna fix in burta unui monstru marin. Despre toate lucrurile pe care nu le-ai crezut (posibile). Iar bucatica mea preferata zice asa:
Baron Munchausen: Go away! I'm trying to die!
Sally: Why?
Baron Munchausen: Because I'm tired of the world and the world is evidently tired of me.
Sally: But why? Why?
Baron Munchausen: Why, why, why! Because it's all logic and reason now. Science, progress, laws of hydraulics, laws of social dynamics, laws of this, that, and the other. No place for three-legged cyclops in the South Seas. No place for cucumber trees and oceans of wine. No place for me.


Dupa care iata-ma-s cum ma uit la Tideland. Mi-au placut mult personajele (mai ales Dickens, care e foooarte misto), dar n-am inteles de unde plecase filmul si unde voia sa ajunga. Prefer ideile sugerate in locul alora detaliate, in unele cazuri. Si pentru mine balansul asta intre copil total ingenuu si pubera semi-lasciva prin care e cernuta povestea fetitei nu e catchy deloc. Plus ca pe fetita o cheama in mod cu totul enervant Jeliza-Rose si are un accent absolut infiorator. Peste care as fi putut sa trec, daca nu s-ar fi amestecat atatea detalii din atatea povesti separate, de la droguri, supradoze, la nebunie, prima dragoste, pedofilie, necrofilie, singuratate, abandon, Alice in Tara Minunilor etc, etc. Un pic dezlanat si fara scop, dupa gustul meu, pentru ca am vazut filme bune care au pornit de la una singura dintre povestile astea, toate generoase. Am vazut What's eating Gilbert Grape si familia disfunctionala, cu un intarziat mintal. Am vazut The million dollar hotel cu oameni care se indragostesc, fara a sti exact cine sunt ei insisi. Am vazut A love song for Bobby Long, cu junkisti si ce fac ei din familiile lor, sau Requiem for a dream si Trainspotting despre droguri hardcore si ce iese de acolo. Sau Big Fish despre aventura de a descoperi povestea tatalui pierdut. Si am vazut si Alice... in diverse varante, mai spooky sau mai fairytale. etc etc. Asa ca n-am prea putut sa gust compilatia asta.


Dar Gilliam are un fel de a privi lumea prin cioburi de sticla colorata, are povestile alea sucite si personajele schiloade si totusi adorabile, asa ca, as spooky as they were, filmele lui nu-s niciodata pierdere de timp. :)

5 comments:

EgoN said...

frumos scris :)

Ramona said...

multumesc. apropo de "frumos scris", te anunt ca inca nu am primit textul tau. nu stiu daca esti constient de asta. ;-)

EgoN said...

mi-am reparat greseala. tocmai ti l-am trimis :)

als said...

n-ai dc sa-ti faci 'griji': 'munchausen' e unul din cele mai bune gilliamuri, 'tideland' - unul din cele mai proaste...

so: keep up yr good taste! ;P

Ramona said...

aaa, I knew it, I knew it! multumeeesc! :D