17 April 2009

Doliu de protest

Transformarea blogului meu este o forma de doliu virtual, singura pe care o cunosc. Pentru ca in Europa mileniului 3 oamenii sunt omorati in bataie doar pentru motive politice si NIMENI nu face nimic, este nevoie de un soi de protest.
Stiu ca pare nimic si ca eu n-am impactul pe care l-ar avea un blog cu 2000 de cititori, dar mi-ar placea sa facem forma noastra de protest virtual si in trei zile un sfert din blogosfera romaneasca sa fie neagra.
Este o senzatie tare idioata asta pe care o am de cateva zile. Incepusem sa cred ca omenirea nu e falimentara, ca atata timp cat exista oameni ca Aung San Suu Kyi, atata timp cat a existat un Gandhi pe lume, mai avem o sansa. Dar nu e asa, pentru ca oamenii nu invata absolut nimic din cacatul asta de istorie in care ne-am casapit unii pe altii mai ceva ca-ntre animale salbatice.
Noi romanii am invatat cu adevarat foarte putin din istorie. Cum plm se poate uita la tv la Adrian Paunescu un popor venit dintr-un sistem totalitar? Simplu, pentru ca nu ne-a explicat nimeni ce atrocitati a insemnat sistemul asta totalitar, pentru ca nu i-am adunat in piata mare pe aia care au suferit, sa ne povesteasca ei cu adevarat cum a fost si care le-au fost calaii! Luca imi pomenea ieri, cand eram la fel de revoltata, de Memorialul Durerii. Cred sincer ca e o nisa foarte subtire cea a oamenilor care au aflat, care au intrat in istorie pe fereastra. Ceilalti sunt hraniti cu Paunescu, Vadim si Becali si se inghesuie sa intre in istorie pe sub usa.
Asa ca noi, ca un popor venit dintr-un sistem totalitar, care ne-am cacat pe noi timp de 50 de ani si n-am avut coaie pentru nici un fel de revolutie, noi, care am avut sute de eroi anonimi, schingiuiti si dizolvati in beciuri comuniste, noi, care n-am avut revolutie nici macar in '89 si care ne-am pricopsit cu acelasi lup imbracat in suba de oaie, noi, care am ajuns sa fim Europa copiilor astora, ar trebui sa facem macar un protest virtual, fie si pentru ca, spre deosebire de noi, copiii aia din Molova, care acum sunt tinuti la racoare, AU COAIE! Au iesit in strada de unii singuri si nu au nici o sansa. Si mor, in plm, pentru asta.
Blogul meu e negru pentru ca Molova e singura.

3 comments:

Marius said...

Frumos si pasional. Emotional si poate mai putin rational. Nu avem un punct de vedere comun in ceea ce priveste Moldova ... dar asta e diversitatea pina la urma ...

santeustacio said...

Bună, Ramona,

am dat întâmplător peste articolul tău de solidarizare. Îmi place tot ce-ai spus în el, iar formula "blogul meu e negru pentru că Moldova e singură" mi se pare genială.
Singură nu e doar Moldova, singură e toată România. Am aflat asta recent, nu din reacţia statului român, ci din cea a societăţii civile (atâta cât există ea) la nebunia care se petrece în Moldova. Puzderia de onguri şi asociaţii care devin efervescente atunci când e vorba de câinii străzii (bieţii de ei, într-adevăr), de cipurile robotizante sau de munţii patriei pare să fi căzut într-o adâncă letargie. Iată că atunci când vine vorba de oameni în mod direct...societatea civilă dispare lăsând în urmă ei un miros putred de fantomă.
De ce permitem asta?..răspunsul nu e dificil de găsit, însă e dureros...aşa că mai bine amânăm găsirea lui. La infinit, fireşte.
La Chişinău în continuare se zace prin comisariate şi se iese cu teamă până la colţ după pâine. Însă asta e deja so last year pt presa (liberă?) şi soc.civilă din România.
România e un om prost, iar Europa un azil. Mie aşa mi se pare.

p.s. frumos blogul cu totul, nu doar articolul cu pricina. spor!

santeustacio
http://santeustacio.wordpress.com/

Ramona said...

multumesc frumos! intorc gandurile bune catre tine! :)