A aparut la Humanitas un volum de nuvele de Vargas Llosa, sub titlul "Baietii si alte povestiri". Volumul e organizat in doua parti, Sefii si Baietii, iar prima parte contine unele dintre primele texte scrise de Vargas Llosa si cele cu care de altfel a si debutat. Povestirea "Baietii" a fost scrisa 10 ani mai tarziu.
N-as zice tuturor ca volumul e o incantare, pentru ca imi dau seama de subiectivismul acestei declaratii de amor. Eu fiind iremediabil indragostita de Vargas Llosa, nu pot decat sa iubesc fiestece cuvintel, fiecare bucatica de text, incolacita in jurul ei insesi asa cum ne amintim.
Povestirile astea nu au nimic din constructia temporal-complicata a cartilor de mai tarziu, a acelor texte in care te surprinzi pierdut in timp, nemaistiind deodata unde si cand se petrece actiunea. Sunt povesti simple, toate cu niste copii din Lima, scolari. Sunt fermecatoare si clare-asa-cum-nu-eram-obisnuita, desi intamplarile sunt atat de familiare.
Cartea asta a venit dupa ce tocmai terminasem "Frumusete si intristare" a lui Kawabata, fiind asadar intr-o stare de perplexitate maxima. Japonezii astia sunt asa o specie diferita, incat de fiecare data ma intreb cum naiba de putem fi atat de diferiti, sau cum raman ei prinsi intr-o lume atat de diferita, fara sa imprumute mare lucru, dar aruncandu-ne peste gard cu manga si cu emo kids. Copiii lui Vargas Llosa m-au readus putin cu picioarele pe pamant, dat fiind ca ii cunosc si ca sunt si ei, ca si noi, copii cu probleme.
2 comments:
ce veste buna cu volumul asta pentru indragostitii de llosa, printre care ma numar si eu :)
:) ti-l recomand, indragostito!
Post a Comment