Trezitul de dimineata nu va fi niciodata una din veleitatile mele.
Doar vara, la mare, pe nisip fara sfarsit, mai pot sa ma strecor alene din vagauna unde somnul s-ar prelungi pana la 12, pentru a prinde minute care nu ard, nu deshidrateaza si nu altereaza memoria. Pana cand, ascunsi sub acoperisuri imperfecte, vom adormi in fata unei limonade albastre, la umbra.
Nu, clar ca lumina zilei, nu ma pot trezi dimineata niciunde altundeva decat la mare. Iar azi, e clar, nu era nici un fel de mare la marginea patului meu, desi soarele a incercat sa ma introduca in eroare. Aceasta eroare de a ma fi trezit, pentru a 36-a zi in acest an, intr-un oras fara mare.
No comments:
Post a Comment