Rolul familiei mele in revolutia mondiala

Am citit Rolul familiei mele in revolutia mondiala dintr-o suflare. Mi-a amintit deopotriva de T.O. Bobe cu a lui "Cum mi-am petrecut vacanta de vara", dar si de Sasa Stanisic (un fost iubit al meu) si "Cum repara soldatul gramofonul".

Exista un umor cuminte care leaga cartile astea, umorul copilariei care descifreaza lucrurile incalcite cu o metoda proprie si care are solutii simple la problemele complicate ale universului. Rolul familiei mele... aduce si nostalgia un pic mai aproape, pentru unul din momentele in care poti s-o atingi, aproape materiala. Este nostalgia unor timpuri care nu tin de loc si de moment istoric, si pe care le-am trait cu totii, candva. Sunt acele momente cand oamenii mari vorbesc o limba aproape straina, cand problemele lor impartasite la cina par totuna cu povestile din carti colorate, cand cel mai mare vis este bicicleta rosie din magazinul ala, cand istoria se petrece pe strada ta si cand anii se masoara cu mandrie in colectii diverse. Pentru cei carora le e dor de copilaria deseori mai calda decat prezentul (pentru cei mai fericiti dintre noi), e o carte ca un mar rosu, grozav de parfumat. Racoritoare. Da, e chiar o carte racoritoare!

Tata mereu aducea acasa cate un lucru greu de gasit. Mama l-a intrebat: "Poti sa faci rost de Diazepam pentru o prietena de-a mea care are probleme cu nervii?". Altadata pretindea: "Vezi sa faci pe dracu-n patru si sa aduci doua kilograme de untura!" sau ii reprosa: "Tot n-ai facut rost de stii-tu-ce pentru doamna Darosava! Vrea sa le faca cadou prietenului de ziua lui". "Femeie, de unde sa-i gasesc acum prezervative?" In timpul asta, eu decupam figura unui indian intr-o placa de traforaj, asa ca mama i-a soptit: "Nu mai vorbi asa in fata copilului!" Voja Blosa mi-a explicat dupa aceea: "Alea ti le pui ca sa nu faci copii". "Precis ca mai exista si alte descoperiri de care eu habar n-am!" i-am zis. Voja Blosa mi-a raspuns: "Nu cred!"

(Bora Cosic, Rolul familiei mele in revolutia mondiala)