29 December 2008

Praha, prosim, pivo

Ce sa scriu eu despre Praga, de la geamul barului unui fost vapor, transformat in hotel, sau, cum ii e denumirea oficiala, botel?
De fapt, cum sa descrii Praga din inima ei, dupa doua zile de colindat strazi, stradute, targuri si, cu sau fara voia Dvs, chiar si magazine?
Dupa un drum intins din Brasov, avand din Ungaria autostrada intinsa in fata noastra fix pana la destinatie, am facut o scurta oprire in Beroun, un orasel mic, simpatic, la 20 de km de Praga. Fiind cam 7 dimineata si cam duminica, in Beroun am vazut fix 5 oameni pe strada, in schimb ne-au intampinat curioase si deloc sperioase niste rate probabil flamande, conduse de un ratoi curajos.

Am parasit oraselul adormit si am venit in Praga. Eu am insistat sa ne cazam intr-un vapor legat de un mal al Vlatvei, Botel Admiral. Intre noi fie vorba, scriu acum aceste randuri pentru ca n-am mai suportat caldura din camera si am iesit pana la bar, la un desert cehesc, o apa ceheasca si niste wireless. Boat hotelul asta a fost prima alegere excelenta pe care am facut-o in Praga. Azi dimineata ne-am trezit cu trei miliarde de lebede sub geam, pe care am incercat sa le tragem in poza. N-au incaput toate.

Doua zile am umblat. Pe dealuri, cu masina, pe jos, cautand carciumi, cladiri, mozaicuri si lumini. Praga e pliiiiina de turisti, e ca un turn Babel bestial de frumos. Cu toate astea, e calma, linistita, nu te agreseaza, e curata si naucitoare. Cum nu mai avem putere sa mai iesim din casa, in seara asta ne uitam pe geamul cabinei. Eu scriu si n-am cuvinte. Nu pot sa descriu Praga, poate si pentru ca nu mi-am rumegat impresiile. Cum sa scrii ceva despre un oras in care fiecare cladire in parte, de-ar fi luata si mutata pe Magheru, ar fi punct de interes turistic? Sau despre orasul lui Kafka, care in dementa lui efervescenta a scris cartea mea de suflet? Sau despre un oras in care exista ceva atat de frumos precum Charles bridge?
O sa pun poze mai multe la sfarsitul excursiei. Alea de azi ar trebui sa fie fenomenale. Maine dimineata mic dejunam pe puntea superioara asta, prova sau ce-o fi si ne-ndreptam spre Berlin, la vizitat prieteni si sarbatorit asta, cum ii zice p-aci, Silvester. Adica anul nou prin partile astea are si el un nume ca noi toti. Pana atunci, froliche Silvester, na!





4 comments:

Urmuz said...

Poveştile din călătorii hmm...vă invidiez.
(încă lucrez şi vă închipuiţi cum v'am cetit)

Anonymous said...

Of Ciuciucule ce frumos! Ar fi ajutat cu poza aia sa nu ne rupem gaturile sau sa intoarcem laptopurile/monitoarele invers..:))
Sa aveti grije sa trimeteti impresii de calatorie, parfum de turist cu raset pe fata, sa tineti jurnal de bord si sa pupati la Marc si Ian!
Te pup mult! A ta Lulu

Ramona Gabar said...

haha, va multumesc, iata ca m-am intors eu pe mine ma.

Anonymous said...

superbe lebedele... faina cea cenusie din mijloc, imi aminteste de povestea cu "ratusca cea urata", care de fapt creste intr-o lebada neagra superba :)