Zilele astea aflu ca cineva s-a hotarat sa coboare din tren.
Ce il poate face pe un om sa coboare din singurul tren pentru care a prins bilet, imi este strain si imposibil de descifrat. Ce stiu sigur este ca asta e unicul tren care mai trece pe aici, ca in afara lui e spaima si neant, probabail frig si groaza. In ciuda credintei mele irationale, nu asta e motivul pentru care din trenul asta nu m-as arunca. Nu mi-e frica de draci si de animale mitologice. Mi-e frica de intuneric si de singuratate. Cat timp sunt in trenul asta, sunt cu ai mei; in trenul asta, cat ar fi el de jegos, de cacat si imputit, am carti, ii am pe prietenii mei, am muzica mea si totul poate fi inchis intr-o capsula colorata. Ce naiba as putea eu sa gasesc, sa salvez, sa mantuiesc sarind din singurul tren al lumii?
In plus, unul sau altul dintre calatorii inspaimantati si nesiguri ca si mine, niste mici animale speriate si incomplete, unul dintre acestia ar trebui sa ma faca sa cant si sa dansez pe culoarul jegos, cu geamuri murdare si aburite, sa rad si sa ii spun povesti, toate povestile mele, toate povestile din lume. Daca te-ai asezat langa mine pe bancheta jerpelita, fa-ma sa rad macar o data pe zi, fa-ma sa visez ca noi doi calatorim la clasa business, intr-un compartiment cu covor gros, visiniu cu galben, intr-un compartiment cu candelabru si tacamuri de argint.
Nu-mi baga tu mie capul in toaleta, calatorule, nu ma pedepsi pentru greselile mele stupide. Asta nu e cea mai buna lume posibila, deci nu-mi fute creierii cu intoleranta, cu orgoliile, cu "valorile" tale!
Pentru un om anume, care s-a dovedit mai puternic decat stia ca e. Si pentru povestile complicate ale unei lumi atat de simple.
4 comments:
Îmi pare bine că prietenul tău s-a hotărât să rămână în tren. Doamne, câte doamne mi-au făcut cu mâna de pe peron (mai ales pe la primele stații...) și eram tare nehotărât. Dar poveștile din tren mi-au plăcut mai mult. Străinii din compartiment mai mult decât întâmplările știute.
S'a hotărît să coboare? Nu înţeleg. Sper să nu fie ceva tragic.
ma, prietenul meu a fost cel care a avut grija sa nu se termine tragic.
am generalizat putin. e un omagiu pentru un om care a pazit usa trenului timp de cateva zile. si a fost minunat din partea lui.
acelasi om m-a salvat pe mine de la inec. la propriu, de data asta, din niste valuri uriase, violente. :)
Așa înțelesesem și eu... Ca Urmuz.
Post a Comment