10 October 2008

Narcolepsie fara acte

Din comentariu in comentariu pe blogul lui Raul, mi-a venit o idee. Somnul meu este reglat pe cai psihologice absconse, care au fost dereglate rau in copilarie. Iata traumele somnului meu, pe care va rog sa nu le experimentati mai departe.

1. Cel mai abitir adorm in vehicule in miscare. Pune-ma intr-o masina, intr-un avion, intr-un tren care circula si! - in 3 minute ma apuca o moleseeeaaalaaaaa..... Ah, ce dulce picoteala ma apuca uneori in metrou!!!
De cum cobor din trasuricile moderne, se rupe vraja somnului.
Mi-am dat seama de unde vine asta: cand eram foarte mica, ma adormeau numai cu leganat. Altfel urlam si ma zbateam, eram o pacoste. Cel mai mare deliciu era sa fiu adormita pe picioare, o metoda enervanta si obositoare pentru parinti, pe care nu o voi aborda cu tzancii mei viitori. Sa urle!

2. Tot din copilarie cred ca vine asta cu adormitul la filme. Pe la ora doua, se trageau draperiile, jaluzelele si eram obligate sa dormim la pranz. Lumina difuza, aia de pranz filtrata printre jaluzele imi face un sooomn... ouaaaahhhh!! La bunicii mei din Dobrogea ma lasau sa adorm la televizorul din prima camera. Asa ca acum, la aproape xx de ani, adorm cand se trag draperiile sau cand incepe filmul. La cinema, ambele conditii sunt intrunite, semi-intuneric, imagini miscatoare, miah-miah, hhhhh.... Ma rog, la cinema fac pe xxxx-n patru si ma concentrez. Nu e frumos pentru o domnisoara sa picoteasca prin cinematografe. Unde mai pui ca baga astia la aer inghetat incat e foarte putin confortabil.

Aceste minore traume repetitive m-au adus in situatia sclaviei fata de marele, dulcele, suavul leganat al zeului somn, dar o sclavie deturnata de la oficialul "la 12 noaptea, in patul meu, dupa ce am setat alarma ceasului". Da, domnul meu somnul meu e viciat.

4 comments:

raul said...

acum inteleg si eu de ce dorm atat de bine in tren si sunt un copilot jalnic. Pana pe la vreo zece ani nu puteam adormi daca nu ma leganam. Toata lumea radea de mine, incerca sa ma convinga sa incetez ca " o sa ajungi in armata si-or sa rada aia de tine".
ma gandesc sa scriu si eu un post cu "traumatismele" din copilarie

luiza said...

si eu am boala somnului. numai ca la mine se manifesta temporal, indiferent de decor. dorm oricat, in orice moment al zilei, fara ca asta sa-mi afecteze somnu de noapte. inainte dormeam si-n tren, acu ascult muzica. in schimb, daca n-adorm niciodata la filme, adorm cu cartea-n mana. nu stiu ce eveniment din copilarie a provocat voluptatea asta speciala a somnului. cred insa asa: ca ursitoarele mele, in timp ce stateau aplecate deasupra leaganului si ziceau ba de bani, ba de dragoste, au adormit (fusese o zi lunga) si asta mi-a marcat destinu de dorminda..

Ramona said...

va salut, dragi amici adormiti!
Raul, sa stii ca si eu mai aveam cateva traume de povestit, asa ca astept postul tau, sa am si eu unde comenta.
Luiza, mie-mi spui cu ursitoarele?? Cred ca la mine au ajuns la fel de obosite....
ma duc sa ma culc un pic....

raulnecesar said...

:)
trebuie sa mai fac ceva autopsihanaliza