Mătăşel e sârb??

Am nimerit la metrou lângă o fetiţă care avea o păpuşă care păpuşă cânta. Numai mie mi se putea întâmpla asta la ora nouă seara. Ghiţă, te-aştept diseară la portiţă, lângă portiţa de la şcoală..... Şi tot aşa, pe repeat, numai refrenul, într-un obsesiv du-te vino pe nervii mei care suportă copiii până mă invadează unde nu e voie. Sper s-o bată păpuşa Oana Zavoranu la vânzări să dea cu ea de pereţi.

Dac-aş fi văzut o fetiţă cu o păpuşă făcută după chipul lui Pavel Stratan la bustul gol sau măcar un bătrân mângâind o păpuşă-Cleopatra între mâini, mai ziceam. Măcar era o lume dezaxată şi mă uitam cu interes.

Păpuşă, mă calci pe nervi, aş fi vrut să le zic ambelor. Tocmai mă întorceam de la un curs de strategic planning cu Răzvan Mătăşel, care cică e foarte tare pe chestia asta, dar ideea e că eu n-am lucrat în viaţa mea în publicitate, şi cursul ăsta de-ar fi fost în sârbă, tot atât aş fi înţeles. Răzvan vorbea în nişte acronime publicitare numai majuscule puse una lângă alta, offff, suflete! Nimic. Tipu' e tare, e genial, cred pentru că îmi dau seama repede, dar nu ne-am înţeles. Pe undeva pe la jumatea cursului a decis să ne cunoască şi pe noi. Am ascultat câţiva oameni şi după aia i-am zis: Io-s Ramona şi nu înţeleg nimic din ce vorbeşti.

S-a dovedit după aia că, în afară de vreo doi care înţelegeau, restu' erau ca mine. Chinezi în Persia sau ce vreţi. Japonezi în Tunisia. Ramona la ora lu' Mătăşel.

Tre' să invăţ pentru masterul ăsta. Clar. Of.