24 October 2008

Frunze si caderi in pacat

Azi am disecat o frunza. Pentru ca, in romantismul lui tarziu, un profesor care i-a citit pe filosofi, se uita pe fereastra acum cateva zile. Gandul i-a pierit din cap si a oftat. Si-a intrerupt lectia si a zis "Voi ati vazut ce culori a adus toamna asta?"

Ei, cum cine mai are timp sa se uite dupa frunze? Eu am timp, mai ales ca in ultimele zile a fost soare si soarele ma inunda cu timp. Soarele opreste timpul in loc. Nu-i ciudat, ca tocmai el, care ar trebui sa arda, sa consume, tocmai el ingheata mersul secundelor. Freeze! urla soarele si ele rad, dar totusi stau. Au si ele un pic de umor, ce naiba. Rad ca toantele si se opresc, cu un picior in aer, zicandu-si una alteia pe sub mustati: "E caraghios asta, ce cuvinte nepotrivite foloseste!"

Ma rog, ziceam. Am disecat o frunza. In afara de nervuri, voiam sa vad: a mai adunat ea si altceva? Are carnea ei vegetala urme de vanatai, lovituri de soarta, o doare inima cand vede batrani tristi sau se inroseste cand se pupa adolescentii dedesubt?

Aiurea, n-am gasit nimic. Frunza nu sufera, nu se bucura, nu-i pare rau de cadere. Frunza, spre diferenta de noi, nu plange in intampinarea mortii.

Si frunzele azi s-au facut frumoase, mai frumoase ca ieri, mult mai frumoase ca acum o saptamana. Din ce in ce mai frumoase pana dispar de tot. Unfreeze!

9 comments:

EgoN said...

frumos.

pushthebutton said...

Ba eu cred că plânge. Sunt atâtea frunze care lăcrimează în frig, în vânt, în durere.

Ramona said...

Cristi, multumesc.
Rares, offf, asa credeam si eu, ca ele traiesc, inspira si respira drame si tristeti din aerul polarizat, incarcat de noi. Dar m-am linistit: o frunza e doar viata ei si atat. O frunza e ca o bunica resemnata. O frunza e zen.
O frunza e ce vrei tu sa fie, in imaginatia ta.

Urmuz said...

Şi ochii frunzei dădeau din coadă în timpul disecării?

Ramona said...

strambau din nas - acolo sus mirosea a cer, vant si sare. aici jos, pfu! carbon, azot si aldehide.

pushthebutton said...

Ca orice altceva, atunci...

EgoN said...

"gandurile sunt copacii infloriti primavara, promisiuni de roade, incarcati de vitor. scrisul sunt frunzele toamna, neasemuit colorate, dar azi-maine vestede, regretul. precum frunzele toamna, scrisul are in el moartea"
alexandru dragomir.

Ramona said...

Rares, ca orice altceva... :) Daca le-as fi vazut lacrimile, le-as fi strans pe toate si le-as fi adapostit in sufragerie, la caldura.
Cristi, ce frumos!! eu nu m-am apucat de Dragomir. Si am o ciuda imensa ca trebuie sa citesc bibliografie pentru scoala, si e booooorrrrringgg. :(

pushthebutton said...

Sufragerie în lacrimi...