Am vazut in sfarsit Insula lui Kim Ki-duk (Seom), pe care mi-l recomanda Luca de ceva timp. M-a deprimat atat de tare, incat cred ca descrierea filmului ar trebui sa contina nu mesajul de avertizare "Contine scene de violenta". Ar trebui sa fie "Contine scene deprimante pana la sange".
Nu m-au deprimat scenele de violenta atroce, ci atmosfera sumbra care anunta implacabil ca nici iubirea nu creste intr-o atmosfera atat de stearpa cum este acel bordel lacustru, desprins parca dintr-o poezie sumbra. E foarte multa poezie in film, e mangaierea rece a unor peisaje incredibile, dar ramane faptul ca doi oameni se mutileaza din cauza si in ciuda iubirii, separandu-se din ce in ce mai mult, ca legati in doua barci care se indeparteaza.
Am ramas cu cateva imagini in cap si, adormind, sunt convinsa ca voi visa decapitari si corabii.
Si e un film dupa care eu, care nu gust singuratatea si intunericul, oricat ma tratez cu bufnitele mele, simt nevoia sa aprind luminile in toata casa...
6 comments:
daca mai vrei stari de neliniste, vecine cu angoasa, nu rata si breath sau bad guy. iar bin-jipul il poti consuma ca un desert cu multa multa frisca :)
iar te-ai vopsit ?
ce ti-am zis eu sa nu te mai vopsesti decat cu negru ?
bravo perfi!
zici bine
uffff
nu comentez, parerile sunt impartite....
unde ma vazurati? la teveu? ca m-am vopsit de mult si intre timp cu Perfi ma vazui si nu zise ni'ca...
aaa, m-am prins, in pozele de la atelier. pai acolo e de la neoane, ma! :)))
deci back to black, please!
Post a Comment