Daca iubirea are sunet, ar trebui sa fie vocea lui Cohen soptind Dance me to the end of love langa urechea celei mai frumoase femei din lume. Daca nostalgia are culoare, e negru cu dungulite albe, costumul sau de scena. Daca revolta are o palarie, e palaria trasa pe ochi a lui Cohen, palaria care cobora la fiecare sfarsit de cantec, pentru a saluta nemurirea. Daca promisiunile au substanta, este substanta celor mai frumoase maini, care se ridica intr-o impreunare, a crede. Daca poezia are muzica, muzica ei e un sunet gajait, cavernos, care colinda pana in adancul plamanilor, pentru a respira acolo aerul incarcerarii voluntare.
Mi-e dor de Leonard Cohen, deja. Imi lipseste acum, dupa o ora de cand a plecat cu zambetul pe buze, cu palaria intr-o mana si sufletul in alta, printre noi.
A fost asa cum numai un alt poet ar putea spune. Cum poezia nu merge la bratul oricui, ma retrag golita de cuvinte. Va las cu imaginatia:
I loved you for a long, long time
I know this love is real
It don't matter how it all went wrong
That won't change the way I feel
And I can't believe that time's
Gonna heal this wound I'm speaking of
There ain't no cure
There ain't no cure
There ain't no cure for love.
6 comments:
very beautiful :)
The doctors working day and night
But they'll never ever find that cure...
doamna, scrii ca pt mine:). chapeau si dvs!
a murit leonard cohen ?
:)) offf, mai omule!!!!
n-a murit, a cantat la bucuresti. bine a cantat. frumos.
din poza asta imi dau seama ca, cohen e de fapt bruce willis cand era el mai tanar.
damn!
Post a Comment