Imi amintesc cum a trecut refrenul asta peste mine. A fost ca un film, am vazut, alb-negru, momentul in care esti in stare, fie din dragoste, fie din disperare, sa construiesti un tunel intre ferestrele a doua case, a doua blocuri. Un tunel care sa existe in capul tau si prin care sa te uiti, ca prin gaura cheii, ca printr-o teava, ca printr-un lornion, ce se intampla, minut cu minut, in camera cealalta, in spatele celeilalte ferestre. Atunci cand nu-ti poti lua mintea de la cineva, tunelul asta exista. Nu-l poti face sa dispara. Te arde si sta acolo, tortura inexistenta inventata de o minte calarita rau de chimia asta imposibila.
28 August 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
6 comments:
Coincidențele îs un lucru așa ciudat. Exact acum mi-am pus Funeral să-l ascult. Am rămas foarte șocată când am dat click la clip
Ce sa mai zic, ca am avut o experienta similara cu clipul de la Cristi luca, ala cu mainile....
Dar nu ma mai mir, ma gandesc doar ca oamenii care au aceleasi preocupari se intalnesc undeva-candva...
Dvs la Cluj cu resedinta? :)
Dap, și din când în când în vizită în hometown. Ca pe moment, de exemplu :)
cand ajungi in bucuresti, poate bem de la coincidentzele astea un suc la aceeasi terasa :)
Cel mai probabil la Nouvelle :D
la nouvelle cu siguranta!!
asa sa fie.
Post a Comment