Despre un loc numit Brazzaville

Pana una-alta, Brazzaville au un loc in sufletul nostru. Primul eveniment IndieHours o sa ramana mereu cel mai drag, asa, ca primul copil. Dar nu numai de asta, ci si pentru ca baietii de la Brazzaville au fost simpli, calzi, amuzanti, plini de povesti si - evident! - super talentati.

David, Paco, Richie, Ramon si Brady ne-au iesit in cale cu zambete si ne-au pupat pe amandoi obrajii, de parca ne stiam de cand lumea. Asa ca ne-am linistit: these are some cool guys! Ei nu aveau nici o pretentie, nu isi doreau sa faca nimic in mod special, doar sa vada cat mai mult din oras, sa cunoasca oameni si sa asculte povesti. Drept pentru care i-am dus la Ota si in Expirat, pe David l-am plimbat pe munti si le-am dat sa manace sarmale si tot ce mai are romanul prin camara, sa simta despre ce devine discutia.

Ei s-au supus si s-au bucurat, au gustat din toate, s-au imprietenit cu toata lumea, s-au uitat in ochii oamenilor, au dat interviuri si au facut poze peste poze.

Concertul a iesit excelent, a fost ca o calatorie prin fantezia unor oameni care stiu povesti extraordinare si le amesteca intr-o palarie imaginara.

Si acum, ca am consumat bucuria de a auzi oameni carora le-a placut foarte mult, ne intoarcem la munca, pentru ca.....va urma!

Si ca sa nu ne laudam singuri, iata ce-am mai gasit pe la altii: metropotam, un blog si inca unul si tot asa...